Într-o zi Napoleon deghizându-se în simplu om s-a dus într-un sat. Plimbându-se prin sat observă doi tineri – ambii aveau lipsă câte un picior. Curios, se apropie și întreabă: – Amandoi sunteți așa de tineri, ce s-a întâmplat cu voi? – Noi am pierdut picioarele luptând pentru Napoleon. Napoleon, gândindu-se un pic, îi întreabă: – Spuneți-mi vă rog, care este pentru voi cea mai mare dorință? – Dacă aș avea 2000 de franci, aș fi asigurat toată viața – spune primul. – Iar eu aș vrea ca înainte de a muri să petrec o noapte cu Josefina, soția lui Napoleon. Napoleon le-a urat toate cele bune și aplecat. A doua zi în respectivul sat, apar jandarmii, îi găsesc pe cei doi tineri și sub convoi îi transportă la Paris, în fața împăratului. Primului, Napoleon i-a dat jumătate de milion de franci, spunându-i: ”Du-te și trăiește fericit până la moarte”. Pe cel de-al doilea, Napoleon la invitat la cină și l-a servit cu 20 de feluri de mâncare și 20 de feluri de deserturi – toate din dovleac. Oaspetele a mâncat un fel, al doilea, al treilea, dar mai mult nu putea. Atunci Napoleon îl întreabă: – Dar tu de ce nu mănânci? Eu te-am invitat la cină, iar tu trebuie să mănânci tot ceea cu ce eu te servesc. – Dar – se împotrivește tânărul – chiar dacă toate felurile de mâncare și desert au forme și aranjamente diferite gustul la toate e de dovleac. – Eu special te-am servit numai cu dovleac, ca si tu să înțelegi că, fix așa e și cu femeile, tânărul meu prieten.
Posted on: Fri, 04 Oct 2013 19:47:34 +0000