*2. Caracterul unic al cărții lui Ezechiel Dumnezeu l-a ales pe Ezechiel să fie un evreu care scrie prioritar celor din Israel. Acest om este un prooroc foarte puțin citat în Noul Testament. Nu-l găsim în textul evangheliilor sau al epistolelor, dar apare în toată măreția în cartea Apocalipsei. Ca și anumite pasaje din cartea lui Daniel, cartea lui Ezechiel este un mesaj păstrat special pentru … vremea sfârșitului. Conținutul cărții lui Ezechiel nu acoperă în nici un fel, nici măcar aluziv, apariția și viața Bisericii creștine. Am putea spune că Ezechiel a ales să ignore această problemă. Sentimentul este reciproc pentru că și Biserica preferă de cele mai multe ori să ignore cartea lui Ezechiel. Susținătorii teologiei înlocuirii definitive a Israelului cu Biserica, au mari probleme cu capitolele 40 − 48 ale cărții. Acolo se află descrierea vremurilor viitoare în care vor fi reclădite Templul și cetatea Ierusalimului, iar semințiile sunt înfățișate în noua lor reașezare din vremea Împărăției. La întoarcerea din Babilon, evreii nu s-au grăbit să reconstruiască Templul și cetatea după indicațiile precise din cartea lui Ezechiel, pentru că și ei au priceput că lucrarea aceasta este păstrată pentru vremea sfârșitului. De altfel, cine ar fi putut să dea drumul izvorului paradoxal (Ezechiel 47:1-12) din Ierusalim care să vindece apele Mării Moarte și al cărui debit, în loc să scadă pe parcurs va crește inexblicabil? Astfel de lucruri sunt evitate sistematic și deliberat, tot așa cum este evitată în Biserica de azi și cartea Apocalipsei. Pentru cel ce cunoaște Biblia, nu este nici un secret că Ezechiel și Ioan sunt amândoi profeți apocaliptici. Și unul și celălalt au avut harul să primească de la Domnul descoperiri extraordinare despre vremurile sfârșitului, în care Dumnezeu va face ceruri noi și un pământ nou în care va locui neprihănirea. Multe din pasajele cărților lor pot fi citite și studiate în paralel. Iată de exemplu viziunea scaunului de domnie al lui Dumnezeu: „Deasupra cerului care este peste capetele lor, era ceva ca o piatra de safir, în chipul unui scaun de domnie; pe acest chip de scaun de domnie se vedea ca un chip de om, care ședea pe el” (Ezec. 1:26). „Numai decât am fost răpit în Duhul. Și iată că în cer era pus un scaun de domnie, și pe scaunul acesta de domnie ședea Cineva. Cel ce ședea pe el, avea înfățișarea unei pietre de iaspis și de sardiu; și scaunul de domnie era înconjurat cu un curcubeu ca o piatră de smaragd la vedere”. (Apoc. 4:2-3). Această pătrundere dincolo de dimensiunile obișnuite ale lumii noastre ridică înaintea cititorului problema revelației venite din alte sfere. Lumea contemporană cunoaște o resurgență a speculației despre existența vieții inteligente în alte colțuri ale universului. Mai recent, oamenii de știință au susținut posibilitatea contactului cu ființe extradimensionale care pot veni la noi din alte dimensiuni ale existenței. Limbajul folosit de ei seamănă din ce în ce mai mult cu ceea ce găsim scris în Biblie. Rich Deem, un om de știință american, scrie că ,,Dumnezeul Scripturilor poate asculta și răspunde în mod simultan tuturor rugăciunilor înălțate de oamenii de pe suprafața pământului. Mai mult, El poate vedea toate acțiunile fiecărui om în parte, chiar atunci când ele se petrec înapoia ușilor închise. Și ca și când asta n-ar fi suficient ca să ne smerească, Biblia ne spune că Dumnezeu poate pătrunde până în lumea gândurilor noastre și chiar dincolo de ea, la lumea intențiilor noastre încă nemărturisite. Din punct de vedere al experienței noastre reduse, astfel de afirmații par exagerate, dar dacă universul cuprinde dimensiuni suplimentare, dincolo de spațiu și timp, va trebui să ne adaptăm gândirea la o asemenea realitate. Dacă Dumnezeu există „în afară de cutia“ existenței noastre, va trebui să ne însușim și noi o gândire care să poată ieși afară din găoacea experiențelor noastre personale. „Și tu, fiule Solomoane, cunoaşte pe Dumnezeul tatălui tău, şi slujeşte-I cu toată inima şi cu un suflet binevoitor; căci Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gândurile“ (1 Cron. 28:9). „Atunci Duhul Domnului a căzut peste mine, şi mi-a zis: ,,Spune: Aşa vorbeşte Domnul: „Astfel vorbiţi voi, casa lui Israel! Şi ce vă vine în gând, ştiu foarte bine!“ (Ezec. 11:5). În primul rând, Dumnezeu n-ar fi putut crea universul dacă ar fi El însuși o parte a lui. La inaugurarea clădirii Templului din Ierusalim, înțeleptul Solomon a spus: „Dar ce! Va locui oare cu adevărat Dumnezeu pe pământ? Iată că cerurile şi cerurile cerurilor nu pot să Te cuprindă: cu cât mai puţin casa aceasta pe care Ţi-am zidit-o eu!“ (1 Regi 8:27). Oamenii de ștință de azi susțin că ar trebui să existe cel puțin zece dimensiuni ale realității în universul actual (Glanz, J. 1997. Strings Unknot Problems in Particle Theory, Black Holes. Science 276:1969-1970. Kestenbaum, D. 1998. Practical Tests for an – Untestable – Theory of Everything? Science 281:758-759). Trei din aceste dimensiuni (plus timpul) formează ceea ce ei numesc universul observabil, care ne este accesibil. Celelalte șase dimensiuni incredibil de reduse completează realitatea nevăzută nouă, la care nu avem deocamdată acces. Dumnezeu este liber să acționeze în toate aceste zece dimensiuni, plus altele, altfel n-ar fi putut fi Creatorul lumii noastre. Biblia confirmă bănuielile oamenilor de știință, spunându-ne că Dumnezeu a creat lumea văzută din lucruri „care nu se văd“ (Evrei 11:3). Dumnezeul Bibliei este invizibil nouă, dar ni se poate descoperi, atunci când ia forme tridimensionale. Iată numai câteva din afirmațiile Bibliei: „Domnul a zis: ,,Faţa nu vei putea să Mi-o vezi, căci nu poate omul să Mă vadă şi să trăiască!“ (Exod 33:20). „Iată, El trece pe lângă mine, şi nu-L văd, se duce şi nu-L zăresc. Dacă apucă El, cine-L va opri? Cine-I va zice: ,,Ce faci?“ (Iov 9:11-12). „Pe Cel Atotputernic nu-L putem ajunge, căci este mare în tărie …“ (Iov 37:23). „Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut“ (Ioan 1:18). „El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea“ (Col. 1:15). „A Împăratului veciniciilor, a nemuritorului, nevăzutului şi singurului Dumnezeu …“ (1 Tim. 1:17). „… singurul Stăpânitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor, singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină, de care nu poţi să te apropii, pe care nici un om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, şi care are cinstea şi puterea vecinică! Amin“ (1 Tim. 6:15-16). Biblia ne vorbește despre un Dumnezeu omnipotent și omniprezent. O asemenea descriere n-ar fi posibilă dacă El ar fi redus doar la dimensiunile lumii noastre. Biblia ne spune însă că El este peste tot și asta concomitent, adică în același timp. „ … ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi iartă-l; lucrează, şi răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu care cunoşti inima fiecăruia, căci numai Tu cunoşti inima tuturor copiilor oamenilor“ (1 Regi 8:39). „Căci Dumnezeu vede purtarea tuturor, priveşte paşii fiecăruia. Nu este nici întunerec, nici umbră a morţii, unde să se poată ascunde cei ce fac fărădelegea“ (Iov 34:21-22). Una din cele mai frumoase descrieri ale omniprezenței divine se găsește în psalmul 139: „Doamne, Tu mă cercetezi de aproape şi mă cunoşti, ştii când stau jos şi când mă scol, şi de departe îmi pătrunzi gândul. Ştii când umblu şi când mă culc, şi cunoşti toate căile mele. Căci nu-mi ajunge cuvântul pe limbă, şi Tu, Doamne, îl şi cunoşti în totul. Tu mă înconjori pe dinapoi şi pe dinainte, şi-Ţi pui mâna peste mine. O ştiinţă atât de minunată este mai pe sus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo; Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării, şi acolo mâna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi, – şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!“ Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina“ (Ps. 139:1-12). Stephen Hawking, George Ellis și Roger Penrose au extins ecuația relativității generalizate ca să includă și spațiul și timpul („Concluzia acestei expuneri este că universul nu poate să fi existat dintotdeauna. Mai degrabă, universul și timpul au avut ele însele un început, așa numitul moment al creației sau Big Bang), Stephen Hawking The Beginning of Time. Penrose, R. 1966. An analysis of the structure of space-time. Adams Prize Essay, Cambridge University. Hawking, S.W. 1966. Singularities and the Geometry of space-time. Adams Prize Essay, Cambridge University.) Biblia ne spune că timpul este o creație a lui Dumnezeu, care trăiește în afara lui, în eternitate: „Noi propovăduim înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu, spre slava noastră, mai înainte de veci“ (1 Cor. 2:7). „El ne-a mântuit şi ne-a dat o chemare sfântă, nu pentru faptele noastre, ci după hotărârea Lui şi după harul care ne-a fost dat în Christos Isus, înainte de vecinicii …“ (2 Tim. 1:9). „Iar … singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru, prin Isus Christos, Domnul nostru, să fie slavă, măreţie, putere şi stăpânire, mai înainte de toţi vecii, şi acum şi în veci. Amin“ (Iuda 25). Tot universul nostru actual curge într-o singură direcție a timpului. Nimeni nu poate schimba vectorul de timp. Numai Dumnezeu este independent de timp și-l poate dilata sau contracta după cum îi este plăcerea: „Dar, prea iubiţilor, să nu uitaţi un lucru: că, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, şi o mie de ani sunt ca o zi“ (2 Petru 3:8). Posibilitățile lui Dumnezeu descrise în Biblie ni-L înfățișează în afara lumii create de El, dar putând oricând să intre în ea și să călătorească oriunde și oricând vrea, înainte sau înapoi pe axa timpului. El nu este niciodată „în criză de timp“. El nu întârzie și nici nu se grăbește. Nimic nu-L ia prin suprindere și nimic nu-L limitează. Intervențiile Lui în lumea noastră ne par minuni, dar ele sunt normale în sferele de existență din care vine El. Mesajele pe care ni le trimite trebuie adaptate mereu la posibilitățile noastre de cunoaștere și înțelegere. Aceasta este cauza pentru care Biblia este plină de figuri de stil. Ca și cartea lui Ioan, și profețiile lui Ezechiel sunt pline de vedenii (Ezec. 8), de pilde (Ezec. 17), de poeme (Ezec. 19), de proverbe (Ezec. 12:22,23; 18:2) și de tablouri cu încărcătură simbolică. Specificul acesta mai are încă o explicație. Până la căderea Ierusalimului, Dumnezeu l-a făcut literalmente pe Ezechiel mut (Ezec. 3:26,27). Vedeniile, și cartea, sunt structurate în jurul a trei șuvoaie profetice primite de Ezechiel: (1) judecata și distrugerea Ierusalimului (capitolele 4-24), primite între vârsta de 30 și 33 de ani (2) judecata națiunilor (capitolele 25-32), primite în perioada dintre 36 și 37 de ani (3) binecuvântări viitoare pentru Israel (capitolele 33-48), primite când împlinise deja 50 de ani. O observație foarte importantă: Expresia „veți cunoaște că Eu sunt Domnul“ ia în text trei forme diferite: în capitolele dedicate Ierusalimului, expresia este „și VEȚI cunoaște că Eu sunt Domnul!“; în capitolele dedicate pedepsirii neamurilor din jur, expresia se transformă în „și VOR ȘTI că Eu sunt Domnul!“, iar în capitolele dedicate refacerii viitoare a Israelului, expresia ia forma unui mondial „și toate neamurile VOR ȘTI că Eu sunt Domnul!“ Dumnezeu nu este un idol de buzunar! El stăpânește istoria și toate îndoielile celor ce zăbovesc să creadă în El vor fi spulberate în scurgerea istoriei, când toate neamurile vor fi martore ale lucrărilor Lui! Intervalul lung dintre 33:21 şi 40:1 (vreo 13 ani), schimbarea izbitoare a stilului şi faptul că Josephus vorbeşte despre cele două cărţi ale lui Ezechiel (Antiquities 10.79) sugerează că secţiunea cap. 40-48 reprezintă un grup de profeţii separate, dar înrudite cu cele din cap. 33-39. Cartea lui Ezechiel are o serie de mișcări spectaculoase, în dimensiuni spațiale și temporale cunoscute și necunoscute experiențelor noastre. Iată un scurt itinerar al profetului: ÎN INTERIOR = Anunțarea prăbușirii Ierusalimului 1 – 24 – Prezent ÎN AFARĂ = Prăbușirea dușmanilor 25 – 36 – Viitor ÎN AFARĂ = Sosirea unui nou păstor 25 – 36 – Viitor ÎN SUS = O viață nouă 37 – 48 – Vremea sfârșitului Un Templu nou 37 – 48 – Vremea sfârșitului O închinare nouă 37 – 48 – Vremea sfârșitului Ezechiel este, alături de Daniel și Zaharia în Vechiul Testament și de Ioan în Noul Testament, un scriitor „apocaliptic“ care are „vedenii“. Cei doi termeni merg împreună pentru că trebuie să primești capacități supranaturale (vedenii) pentru a vedea „descoperirile“ (apocalipsele) dumnezeiești! /Un studiu al fratelui Daniel Branzei : barzilaiendan.wordpress/
Posted on: Mon, 16 Sep 2013 18:51:19 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015