* 5. Ezechiel – ,, Întâlnire de gradul patru ' Chemarea lui Ezechiel în slujba profeției a fost cât se poate de spectaculoasă și de … supranaturală. Cei ce se ocupă cu fenomenul OZN au elaborat o scală de intensitate a contactului cu aceste „obiecte“ neidentificate. Întâlnirea de gradul întâi este o presupusă întâlnire cu un OZN care se află la o distanță mai mică de 150 metri. O întâlnire de gradul doi reprezintă o presupusă întâlnire cu un OZN, care se găsește la o distanță mai mică de 150 metri și lasă urme concrete (pe sol, pe plante, asupra oamenilor, în aparatura electronică). O întâlnire de gradul trei reprezintă o presupusă întâlnire cu un OZN, care, pe lângă faptul că se găsește la o distanță mai mică de 150 metri și lasă urme (pe sol, pe plante, asupra oamenilor, în aparatura electronică), apar și ocupanții obiectelor zburătoare neidentificate, fie că sunt de natură biologică, artificială sau indefinibilă. O întâlnire de gradul patru reprezintă o presupusă întâlnire cu un OZN în care apar și răpiri de oameni. Jacques Vallee, un fost colaborator al lui J. Allen Hynek, a susținut că o întâlnire cu OZN-uri de gradul al 4-lea ar trebui să fie descrisă ca fiind cazurile în care martorii au cunoscut o transformare a sentimentului lor de realitate, astfel încât să includă, de asemenea, nu numai răpirile, dar și visurile halucinante asociate cu întâlnirile cu OZN-uri. În cazul lui Ezechiel, putem spune că întâlnirea lui cu slava lui Dumnezeu a fost una de gradul … patru! Cea mai mare greutate întâmpinată de un profet este schimbarea mentalității celor ce-l ascultă. Asta implică smulgerea buruienilor de teologie falsă și plantarea semințelor bune ale Cuvântului lui Dumnezeu. Nu ai ce da însă dacă nu iei tu însuți mai întâi, așa că a doua experiență care a marcat chemarea lui Ezechiel a fost una legată de Cuvântul divin. Profetul a fost dus în prezența lui Dumnezeu și i s-a dat „să mănânce“ un obiect cu înfățișarea unei cărți: „Tu, însă, fiul omului, ascultă ce-ţi spun! Nu fi îndărătnic, ca această casă de îndărătnici! Deschide-ţi gura, şi mănâncă ce-ţi voi da!“ M-am uitat, şi iată că o mână era întinsă spre mine, şi ţinea o carte în chip de sul. A desfăşurat-o înaintea mea, şi era scrisă şi pe dinlăuntru şi pe din afară; în ea erau scrise bocete, plângeri şi gemete. El mi-a zis: ,,Fiul omului, mănâncă ce vei găsi înaintea ta, mănâncă sulul acesta, şi du-te de vorbeşte casei lui Israel!“ Am deschis gura, şi mi-a dat să mănânc sulul acesta. El mi-a zis: ,,Fiul omului, hrăneşte-ţi trupul şi umple-ţi măruntaiele cu sulul acesta, pe care ţi-l dau!“ – L-am mâncat, şi în gura mea a fost dulce ca mierea“ (Ezec. 2:8 – 3:3). Imaginea confirmă alte pasaje din Biblie în care ni se spune că impresia pe care ne-o poate face Cuvântul venit din partea Domnului este asemănătoare cu gustul mierii de albine (Ps. 19:10; 119:103). Cum să nu primești ceva care este „dulce ca mierea“? Acesta este paradoxul profetic! Înstrăinați de Dumnezeu, oamenii nu mai știu ce este bun și bine. Dumnezeu nu-i ascunde lui Ezechiel dificultățile slujbei pe care o va face: „El mi -a zis: ,,Fiul omului, du-te la casa lui Israel, şi spune-le cuvintele Mele! Căci nu eşti trimes la un popor cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ci la casa lui Israel. Nu la nişte popoare mari, cu o vorbire încurcată şi cu o limbă greoaie, ale căror cuvinte să nu le poţi pricepe. Negreşit dacă te-aş trimete la ele, te-ar asculta! Dar casa lui Israel nu va voi să te asculte, pentru că nu vrea să M-asculte; căci toată casa lui Israel are fruntea încruntată şi inima împietrită. Iată, îţi voi face faţa tot aşa de aspră ca şi feţele lor, şi fruntea tot aşa de aspră ca fruntea lor. Îţi voi face fruntea ca un diamant, mai aspră decât stânca. Nu te teme şi nu te speria de ei, căci sunt o casă de îndărătnici !“ El mi -a zis: ,,Fiul omului, primeşte în inima ta şi ascultă cu urechile tale toate cuvintele pe cari ţi le spun! Du-te la prinşii de război, la copiii poporului tău: vorbeşte-le, şi, fie că vor asculta, fie că nu vor asculta, să le spui: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeu!“ (Ezec. 3:4-11). Această a doua experiență a chemării a fost însoțită de încă o întâlnire cu slava Domnului printr-o experiență care l-a marcat profund: „Şi Duhul m-a răpit, şi am auzit înapoia mea dârdâitul unui mare cutremur de pământ: slava Domnului s-a ridicat din locul ei. Am auzit şi vâjâitul aripilor făpturilor vii, cari se loveau una de alta, uruitul roatelor de lângă ele, şi dârdâitul unui mare cutremur de pământ. Când m-a răpit Duhul şi m-a luat, mergeam amărât şi mânios, şi mâna Domnului apăsa tare peste mine. Am ajuns la Tel-Abib, la robii de război cari locuiau la râul Chebar, în locul unde se aflau; şi am rămas acolo, înmărmurit în mijlocul lor, şapte zile“ (Ezec. 3:12-15). A treia experiență pregătitoare a fost instalarea în postul de „veghetor“ asupra națiunii. Ea este descrisă astfel: „După şapte zile, Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ,,Fiul omului, te pun păzitor peste casa lui Israel. Când vei auzi un cuvânt, care va ieşi din gura Mea, să-i înştiinţezi din partea Mea! Când voi zice celui rău: „Vei muri negreşit!“, dacă nu-l vei înştiinţa, şi nu-i vei spune, ca să-l întorci dela calea lui cea rea şi să-i scapi viaţa, acel om rău va muri prin nelegiuirea lui, dar îi voi cere sângele din mâna ta! Dar dacă vei înştiinţa pe cel rău, şi el tot nu se va întoarce dela răutatea lui şi dela calea cea rea, va muri prin nelegiuirea lui, dat tu îţi vei mântui sufletul! Dacă un om neprihănit se va abate de la neprihănirea lui şi va face ce este rău, îi voi pune un laţ înainte, şi va muri. Dacă nu l-ai înştiinţat, va muri prin păcatul lui şi nu i se va mai pomeni neprihănirea, în care a trăit, dar îi voi cere sângele din mâna ta! Dar dacă vei înştiinţa pe cel neprihănit să nu păcătuiască, şi nu va păcătui, va trăi, pentru că a primit înştiinţarea, iar tu îţi vei mântui sufletul!“ Şi mâna Domnului a venit peste mine acolo, şi mi-a zis: ,,Scoală-te, du-te în vale, şi acolo îţi voi vorbi!“ (Ezec. 3:16-22). Paradoxal, prima parte a misiunii lui Ezechia a fost în singurătate și muțenie! Amândouă trebuiau să simbolizeze imposibilitatea lui Dumnezeu de a intra în dialog liber cu poporul Său: „M-am sculat, şi m-am dus în vale; şi iată că slava Domnului s-a arătat acolo, aşa cum o văzusem la râul Chebar. Atunci am căzut cu faţa la pământ. Duhul a intrat în mine, şi m-a făcut să stau pe picioare. Şi Domnul mi-a vorbit şi mi-a zis: ,,Du-te şi închide-te în casă!“ Căci iată, fiul omului, vor pune peste tine funii, cu cari te vor lega, ca să nu mai poţi ieşi în mijlocul lor. Îţi voi lipi limba de cerul gurii, ca să rămâi mut, şi să nu-i poţi mustra, căci sunt o casă de îndărătnici! Dar când îţi voi vorbi, îţi voi deschide gura, ca să le spui: ,,Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: „Cine vrea să asculte, să asculte; cine nu vrea, să n-asculte! Căci sunt o casă de îndărătnici!“ (Ezec. 3:23-27). Ce păcat că oamenii se fac surzi atunci când Dumnezeu vrea să le vorbească! Situația n-a fost unică pentru vremea lui Ezechiel. În Noul Testament, sătul de această situație, Domnul Isus își avertizează ascultătorii cel puțin de opt ori, spunându-le: „Cine are urechi de auzit, să audă!“ (Mat. 11:15; 13:19,43; Marcu 4:9, 23; 7:16; Luca 8:8; 14:35). Expresia „Eu sunt Domnul!“ se repetă ca un avertisment pentru cei ce nu vor să audă. Numele „Iahve Adonai“ trebuie tradus prin „Suveranul absolut“. A. T. Tozer avea dreptate când a scris: „Pentru că Dumnezeu este ce este și cine este și pentru că noi suntem cine suntem și ce suntem, singura relație posibilă între El și noi este una de totală autoritate pentru El și de totală supunere pentru noi“ (The Pursuit of God – Wheaton, Ill, Tyndale House, 1977, p.102). Un paradox al opiniei publice actuale este că oamenii rămân „ga-ga“ dacă aud că s-ar fi întâlnit cineva cu un extraterestru, dar sunt ignoranți și indiferenți la Cuvântul prin care ne vorbește Dumnezeu, la viața Domnului Isus coborât printre noi și la lucrarea Duhului Sfânt care bate neîncetat la inimile lor … Milioane de creștini sunt însă martori că putem avea o întâlnire reală și personală cu Dumnezeu, prin conținutul etern al Evangheliei și prin primirea, umplerea și călăuzirea Duhului Sfânt. Creștinii sunt oameni care au trăit deja întâlnirea de gradul patru! Suntem „extratereștrii“ cu statut de extrateritorialitate pregătiți pentru realitatea eternă de dincolo de limitele de spațiu-timp ale planetei noastre. Mai mult, suntem singurii oameni care au o legătură permanentă cu lumea de dincolo prin rugăciune și prin călăuzirea Duhului lui Dumnezeu: „Şi făgăduinţa, pe care ne-a făcut-o El, este aceasta: viaţa vecinică. V-am scris aceste lucruri în vederea celor ce caută să vă rătăcească. Cât despre voi, ungerea, pe care aţi primit-o dela El, rămâne în voi şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva; ci, după cum ungerea Lui vă învaţă despre toate lucrurile şi este adevărată, şi nu este o minciună, rămâneţi în El, după cum v-a învăţat ea“ (1 Ioan 2:25-27). Daniel Branzei /barzilaiendan.wordpress
Posted on: Fri, 20 Sep 2013 16:24:58 +0000