"Am putea crede că avem de-a face un copil dur, teribilist, dar nu e chiar aşa: Vicky este şi sensibilă, iar rememorările pe care le face, de-a lungul drumului spre Bucureşti (care constituie cea mai mare parte a acţiunii romanului Cristinei Nemerovschi), demonstrează că e capabilă şi de sentimente puternice. Faţă de mama ei, pe care o alintă cu epitetul “capra”, eroina pendulează între duioşie, revoltă şi dispreţ. Faţă de fratele ei, Tedy, rebelul care plănuieşte o lovitură mortală asupra şcolilor din care este constant exmatriculat, Vicky simte o iubire aproape bolnavă, care o face să-i ierte chiar şi lucruri ce n-ar trebui, poate, iertate. [...] dacă eşti mai slab de înger, te vei gândi bine de tot dacă “te ţine” să fii părinte, după ce faci cunoştinţă cu această Vicky, zisă şi nymphette. Nu de alta, ea arată bine într-o carte sau într-un film, dar cred că puţini părinţi ar dormi liniştiţi noaptea, cu lumina stinsă, ştiind că această Lolită întunecată şi sofisticată e în camera de alături..." - un fragment din recenzia lui Alexandru Petria la nymphette_dark99, în numărul 261 al revistei Tribuna.
Posted on: Thu, 18 Jul 2013 07:58:14 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015