//Capitalismul românesc este înfloritor când bagă mâna în buzunarul statului. Dacă afacerea are cea mai mică legătură cu resursele, companiile şi administraţia publică, succesul e garantat. Nici nu trebuie să implice vreo abilitate sau valoare adăugată prin muncă şi tehnologie. E suficient, de exemplu, să iei energie ieftină de la stat şi să o vinzi scump. Se cheamă că eşti un capitalist destoinic. E bine ca, în acelaşi capitalism de cumetrie, să-ţi plasezi omul de încredere în fruntea unei regii autonome şi, imediat, tu şi toate rubedeniile tale veţi fi înşurubaţi la ugerul cel gras, în defavoarea populaţiei. Acesta e profilul standard al omului de „afaceri“, care dă lecţii de etică a muncii şi de chibzuinţă economică. Lucrurile sunt mult mai grave. Deşi cei care s-au declarat salariaţi, la recensământ, depăşesc 6 milioane de persoane, în contabilitatea statului nu-s decît 4,5 milioane. Asta înseamnă că 1,5 milioane muncesc la negru. Supravieţuiesc, mai exact. Nu au drepturi fundamentale: şomaj, sănătate, pensie. Ei pun în balanţă siguranţa zilei de mâine şi aleg supravieţuirea de azi. Am ajuns în situaţia paradoxală ca fiscul să nu intre peste ei, de teamă să nu ne trezim, statistic şi peste noapte, cu 2 milioane de şomeri. Ar fi o mare nenorocire. De aceea, aprecierea că 40% din economia românească e netaxată nu mai pare atât de absurdă.(....) Da, România e un paradis capitalist, pentru că totul e permis. Adepţii pieţei libere au de ce să-şi frece mâinile. Haotică, piaţa românească a introdus, în premieră, la tranzacţia dintre angajator şi angajat, frica. Când te uiţi câţi flămânzi stau în spatele tău, la coadă, înghiţi în sec şi semnezi orice. Ăsta e cu adevărat capitalism sălbatic. Dar ce machiaj frumos!//
Posted on: Wed, 25 Sep 2013 04:40:35 +0000
Recently Viewed Topics
© 2015