• Ceea ce a afirmat Crin Antonescu astăzi, nu poate decât să stârnească un cumul de reacții. Un exemplu de ipocrizie mai mare nu există. Și din partea cui? Din partea unui presupus viitor candidat la Președinție, care tocmai s-a întors de la un training în SUA. • Acest Pristanda al politicii românești are îndrăzneala de a enunța vizitele sale făcute ca Președinte al Senatului. Să spui că îți arogi meritele bunelor relații externe pe care României le are, pe seama faptului că ești uneori trimis în poziția de înlocuitor, e mult prea mult. • Acest înlocuitor politic brusc se interesează de soarta comunității române și maghiare din Hargita și Covasna. Până acum, nu l-a văzut nimeni pe acolo. Nu știu dacă în harta lui există această geografie a României. • Îl vedem brusc lăudând UDMR, drept unicul reprezentant legitim al comunității maghiare din România. • Și pentru că avem puțină memorie, să ne reamintim declarațiile sale din anii trecuți: “UDMR, din păcate, se degradează ca ţinuta, atitudine şi comportament”, “Aceşti oameni care guvernează astăzi, ȋmpreună cu domnul Basescu şi domnul Boc, sunt nişte pedelişti de etnie maghiară. Sunt o ruşine pentru maghiarii din Romȃnia, pe care nu-i mai reprezintă”, “Nu avem nevoie de UDMR”, “Nu ne trebuie UDMR”. Astazi, brusc, are nevoie de UDMR, pentru ca are nevoie de voturi. • Crin Antonescu vrea să fie Preşedintele României. Din păcate, diavolul nu îi da pace şi reuşeşte să fie un piroman politic. Preşedintele României ar trebui să aibă calităţi de mediator. Nu îl văd nici că mediator, nici ca om politic onest, este doar un produs expirat al politicii post-decembriste. • Este absolut penibil ca domnul Antonescu să vorbească despre răul de imagine pe care preşedintele Basescu l-ar fi cauzat Romȃniei ȋn relaţiile sale internaţionale, prin intervenţiile recente, ȋn condiţiile ȋn care Crin Antonescu, Victor Ponta şi USL se fac vinovaţi de cel mai serios regres al democraţiei romȃneşti postdecembriste. • Domnul Antonescu uită sau se face că ȋşi uită toate declaraţiile antieuropene, antidemocratice, de astă vară, uită atacurile sale verbale faţă de reprezentanţi ai Comisiei Europene ori ai unor Guverne europene. • Cred că domnul Crin Antonescu încearcă astăzi să îşi schimbe părul, uitând că năravul nu i se schimbă. • El ne precizează că Guvernul USL a reuşit să restabilească politica externă a României, după ce alte Guverne au prăbuşit-o. Nu îmi aduc aminte ca domnul Crin Antonescu să fi fost vocal în anii de luptă pentru integrarea României în UE. Era un personaj marginal, tăcut. Neimplicarea lui atunci nu ar fi însemnat însă nimic astăzi, dacă nu se hotăra să ne dea lecţii despre ce are nevoie România pentru a se recredibiliza în exterior. • Discursul obosit al domniei sale este discursul unui om politic incapabil să depăşească limitele clasei politice actuale. • Cu aşa candidat la preşedinţie, nici să nu sperăm că România se va abilita în faţa Europei. E nevoie de mult mai mult, decât de a da declaraţii sforăitoare, pentru a fi candidat la Preşedinţia României. • Aştept să îl văd pe Crin Antonescu pronunţându-se asupra politicii Guvernului şi să nu uite că responsabilitatea prăbuşirii economice a României îi revine şi lui şi lui Victor Ponta. Extremismul politic nu ține de foame. În schimb, construiește tragedii: • Eu nu comentez ceea ce spune Traian Băsescu. • Sunt trei chestiuni pe care le-am detaliat şi ieri, şi care privesc: 1. Clasa politică românească nu s-a pronunțat încă împotriva extremismului politic. - Apelul de ieri a fost de a avea o declarație oficială referitor la extremismul politic, la discursul politic care susține ura etnică, discriminarea rasială. - Există tentația de a folosi inclusiv diferențele dintre comunitățile de limbă maternă diferite, în încercarea de a câștiga voturi. Ne ridicăm împotriva acestei practici. - Cetățenii români sunt pur și simplu cetatățeni români. Acel confort de care se beneficiază în calitate de demnitari, e rezultatul taxelor și impozitelor românilor, maghiarilor, germanilor. 2. Găsesc surprinzător faptul că puțini oameni politici români se referă la nevoile comunităților locale și trateaza de la înalțimea Olimpului ceea ce ar trebui să ne intereseze pe toți. - Am mers prin Transilvania, voi mai merge, și descopăr că cetățenii români au aceleași așteptări neîmplinite: locuri de muncă, problema felului în care se achită statul de nevoile cetățenilor. Aceleași observații le găsesc peste tot. - Cetățenii doresc respect, doresc să fie lăsați să iși ducă viața în liniște. - Întreprinzătorii cer aceleași lucruri: stabilitate legislativă, predictibilitate fiscală. Discursul politic românesc nu face referire la aceste așteptări. - E incalificabil să ții în izolare comunități de români și maghiari din nordul Harghitei, lipsindu-le de căile de comunicație către localitățile limitrofe, condamnându-i astfel la izolare. Pentru că izolarea produce sărăcie. Iar sărăcia implică manipulare. 3. Ține de natura relațiilor bilaterale România-Ungaria: - Cred că tot acest vuiet are uneori un sens bun, pentru că scoate la iveală probleme pentru care clasa politică românească nu are răspuns adecvat. - Acest zgomot nu trebuie să pună în pericol relațiile România-Ungaria. - Credem că această relație bilaterală merită orice efort din partea unor politicieni cu adevărat proeuropeni. Pentru că doar astfel suntem calificați ca state membre ale UE nu doar cu numele. - În timpul ultimelor vizite în țară, în urma discuțiilor cu oamenii, mi-au fost aduse la cunostință o multitudine de probleme. Iar starea de confuzie de care oamenii politici nu vor să țină cont, va răbufni. - În ultimele sondaje, gradul de încredere în partidele politice este foarte scăzut. • Cred că împotriva oricărei forme de extremism există mijloace. Unde discursul incită la segregare, legea trebuie să intervină. • Politica cladită pe frică, nu va duce niciodată la democrație. Stiu că nu poți construi când te temi pentru ziua de mâine și cred că obiectivul esențial al oricărui om politic este să ofere perspectivă, nu să arate un capăt de drum. • Extremismul politic nu ține de foame. În schimb, construiește tragedii. • M-aș fi bucurat ca în martie 1990 să existe un Martin Luther King sau Robert Kennedy, să existe un lider politic capabil să spună: suntem la început de drum, împreună am trecut prin perioada comunismului, împreună mergem pe drumul prosperității noastre. Trebuie să învățam respectul. Nu aud oameni politici vorbind despre asta. • Îl chem pe Crin Antonescu în orice dezbatere, pe absolut orice subiect, astfel încât să facem deosebirea între ce ar putea domnia sa să spună și ce aș putea eu face. Caracatița corupției: o amenințare reală la adresa siguranței naționale • O privire rapidă ne arată că aceste dosare recente evidenţiază dimensiunile enorme ale unor boli sociale grave: corupţia şi traficul de influenţă. • Este incredibil să vedem ce sistem de complicitate de tip mafiot s-a stabilit, ȋn Romȃnia, ȋntre făptuitori şi cei care ȋi judecă, relaţia fiind mediată de sume enorme. • Credem că asemenea mecanisme infracţionale reprezintă un atentat la siguranţa naţională şi cerem Ministerului Public ca, ȋn viitoarea şedinţă de bilanţ – pe care sperăm să o aibă ȋnainte de sfȃrşitul acestui an, să vorbească despre toate aceste ȋncrengături, care au cuprins etaje diferite ale politicii romȃneşti, din justiţie şi din alte organisme publice şi private cu implicaţii ȋn viaţa socio-economică a ţării, acolo unde corupţia e evidentă. • Considerăm că suntem ȋn drept să solicităm organizaţiilor profesionale din justiţie să fie din ce ȋn ce mai active şi să elimine acele persoane care abdică de la principii esenţiale ale propriei profesii. Cerem CSM să reacţioneze prompt, aşa cum a făcut-o ȋn ultimele zile, şi ȋntotdeauna cȃnd se ȋntȃmplă aşa ceva. Dorim să auzim vocea CSM, dorim ca astfel de organizaţii să fie susţinute şi ȋncurajate ȋn a proteja sistemul de compromis, de ȋncalcare a legii chiar de către aceia care trebuie să o apere şi să o aplice.
Posted on: Wed, 14 Aug 2013 11:46:12 +0000