"Copilul pare atât de slab, de fragil, cum să nu ne dorim să îl ocrotim de tot ce îl poate amenința sau îi dăuna? Trebuie însă să îl pregătim și pentru greutățile ce îl așteaptă neapărat, lăsându-l să facă niște experiențe care îl vor instrui. Un copil începe să învețe să meargă. Desigur, el riscă să cadă. Pentru a evita o cădere, îi întindem mereu mâna sau, dacă a căzut, ne grăbim să îl ridicăm și, dacă plânge, îl alinăm luându-l în brațe, oferindu-i niște bomboane, dar acestui copil îi va trebui mult timp să înțeleagă să devină atent și, la cel mai mic incident, va aștepta să îi vină cineva în ajutor și să fie deplâns. Într-o zi, un copil care a căzut i-a arătat mamei sale zgârietura de la genunchi. „Dar tu nu ai plâns” a spus mama. „Nu, a răspuns copilul, nu era nimeni să mă vadă.” Copiii sunt desigur slabi, dar sunt deopotrivă și foarte perspicaci: ei simt instinctiv unde se află slăbiciunea adulților și profită. Desigur, trebuie să veghem să nu se întâmple nimic grav unui copil. Clipa în care el învață să meargă trebuie însă să constituie pentru părinți ocazia de a-l pregăti să înfrunte singur și curajos greutățile vieții. Și pentru părinți aceasta constituie o lecție." Omraam Mikhaël Aďvanhov
Posted on: Wed, 04 Sep 2013 06:01:33 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015