****** David Henderson sugerează că: „Viețile noastre, la fel ca agendele noastre, sunt aglomerate, aglomerate, aglomerate, pline cu lucruri pe care trebuie să le facem, locuri în care trebuie să ajungem și oameni cu care trebuie să ne întâlnim... Mulți dintre noi, convinși că opusul unei vieți goale este un orar plin, ne mulțumim să continuăm în aceeași manieră, ignorând întrebarea de profunzime... Poate că, de teamă, ne umplem viețile până la refuz – teama că dacă ne-am opri să punem marile întrebări am descoperi că nu există, de fapt, nici un răspuns mulțumitor?”... ..............La un moment dat, Adnana oftă... Încercă să se ridice, dar Dragoș așezându-se lângă ea pe pat, o lu-o în brațe și o întrebă dacă este de acord să viziteze împreună parcul acelui oraș... -- Dar ce, aici nu suntem „împreună”?... Ori nu-ți place atmosfera din casa mea?... Te deranjează ceva?... Dacă da, poți să-mi spui și mie ce anume?... -- Nu, Adnana... Nu despre „neplăcerile” care-ți trec ție prin căpșor e vorba, ci eu vreau să fim văzuți împreună, vreau să pășesc alături de tine, vreau să schimbăm unele cuvinte, unele păreri, unele impresii despre scurta, uimitoarea şi neaşteptata noastră relație de prietenie... Nu cumva... și să știi că varianta asta n-am luat-o în calcul până acum... -- Care „variantă”?... -- Nu cumva ți-e rușine să fi văzută împreună cu „un mucos” ca mine?... -- Vai de mine, cum poți debita o asemenea tâmpenie?... -- Dar tu cum poți?... -- Dragoș, te rog, nu fi rău... Niciodată nu-mi va fi rușine cu tine, dar eu sunt de părere că aici putem vorbi mult mai deschis și ne aflăm mai în intimitate... Fără alți intruși... -- Iar „intruși”?... Cine-ar putea fi „intrușii” ăștia?... -- Dragoș, poate n-ar trebui să-ți spun... -- Ba chiar insist... Despre cine e vorba?... Cine sunt acești „intruși” care-mi neliniștesc surioara?... -- Ioana, amicii și amicele ei... -- Cine?... „Ioana, amicii și amicele ei?”... De unde și până unde?... -- Știi, de când am reînceput cursurile Ioana nu mi-a vorbit deloc... Mă evită tot timpul și, mai mult decât atât, simt că – ea și niște apropiate ale ei – mă urmăresc la orice pas... De-asta zic, este mult mai înțelept să rămânem aici, noi doi... Nu vreau să ai probleme din cauza mea... -- Probleme ai spus?... Despre ce probleme vorbești?... -- De când Ioana m-a acuzat în fața colegilor că i-am „furat” iubitul, adică pe tine, sunt distrusă... -- „Iubitul ei?”... Adică eu?... Cred că fata asta a luat-o razna... Și încă rău de tot... -- Da, așa a zis... Că a-ți fost pe punctul de a vă logodi... -- Adnana, trebuie să înțelegi că ea n-a fost vreodată... nici măcar prietena mea... -- Nu înțeleg... -- Apropierea dintre noi n-a constat decât în relația frate-soră, dar... doar de credință și în relația coleg-colegă și asta doar la departamentul tineret al bisericii; altceva nimic... Ar fi bine s-o întâlnim în oraș.... Hai, te rog să te pregătești, vreau să ieșim împreună... -- De acord, dar numai cu o condiție... -- Ce condiție?... -- Vreau să mergi cu mine și până la cimitir... -- La cimitir?... -- Da, îți voi arăta mormintele părinților mei și vei afla despre mine anumite lucruri pe care sunt convinsă că încă nu le știi, poate chiar te vor șoca... Trebuie să-ți spun totul despre mine; și acest „totul” nu vreau să-l aflii de la alții, ci doar de la mine... -- Nu înțeleg... Despre ce „lucruri” și, mai ales, despre ce „șoc” vorbești?... -- Mai ai puțintică răbdare... O să aflii totul la momentul potrivit... ............Până la urmă, Sorana l-a convins să meargă cu un taxi... După vreo cinci minute a fost atenționat de Adnana că se apropiau de cimitir... Au coborât la poartă și – după încă două minute de mers pe jos, pe o alee, s-au oprit în fața unor morminte bine îngrijite... -- Aici sunt înmormântați părinții mei, Dragoș... Of, Doamne, cât de fericiți ar fi fost dacă te-ar fi cunoscut și ei... -- Crezi că... -- Da, Dragoș... Mă iubeau atât de mult încât tot ceea ce mă făcea pe mine fericită, îi făcea și pe ei... -- Vezi dacă nu mă lași să-mi duc ideea până la capăt?... Eu n-am vrut să zic că părinții tăi nu te iubeau sau nu m-ar fi acceptat și pe mine, ci voiam să te întreb altceva... -- Iartă-mă... Hai, întreabă-mă... -- Adnana, crezi că dacă nu treceai prin această tragedie, ne-am fi cunoscut vreodată?... -- Adevărul este... că nu știu ce să-ți răspund... -- Nu știi sau nu vrei să-mi spui anumite lucruri?... -- N-am nimic de ascuns să știi... ............S-au așezat amândoi pe băncuța din fața mormântului părinților ei... Lipindu-se de Dragoș și lăsându-și capul pe umărul lui, Sorana a continuat: -- În toată perioada asta de timp – de când nu ne-am mai văzut – am venit aici în fiecare zi... Poate crezi că sunt nebună, dar am venit să vorbesc cu ei, să le spun toate problemele și frământările mele, să le cer sfaturi, ajutor... Nu știu de ce, însă, după fiecare „discuție” simțeam o mare ușurare, o mângâiere, o liniște de nedescris, parcă îmi ascultau fiecare cuvânt... -- Dacă te rog, poți să-mi spui și mie despre ce „vorbeai” cu părinții tăi?... -- „Pentru că ști să rogi atât de frumos”, o să-ți spun; nu e nici un secret... În fiecare zi le povesteam despre toate neliniștile sufletului meu, despre toate nedreptățile cu care mă confruntam, le spuneam despre tine și despre tot ceea ce simt pentru tine... -- Despre mine?... -- Da, Dragoș... De când te-am cunoscut, tu ești mângâierea sufletului meu... Bunătatea ta, calmitatea ta, sinceritatea ta, răbdarea ta, prietenia ta, m-au ajutat să trec peste... ............Și-a luat fața în mâini și a început să plângă... Ca s-o liniștească, Dragoș îi șterse lacrimile de pe obraji și o provocă să continue... -- Să treci peste ce, Adnana?... -- Peste cea mai mare încercare a vieții mele, Dragoș... -- Despre ce încercare e vorba?... -- Îți spun Dragoș.... Ție trebuie să-ți spun... Chiar cu riscul de a mă părăsi, tot îți voi spune... ............Lăsă capul în jos și începu din nou să plângă... Dragoș îi luă capul în mâini, îi șterse câteva lacrimi care îi șiroiau pe obraji, o sărută pe frunte și-i spuse drăgăstos: -- Eeeiii... hai, lasă, încetează cu cu ideile astea prostești... Nu te părăsește nimeni, gata, liniștește-te... Chiar așa de părăsitor mă crezi?... Eu n-o să plec niciodată de lângă tine, decât dacă mi-o ceri tu... -- Să vedem dacă o să mai ai chef de glume și după ce-o să aflii... -- Să aflu?... Ce să aflu?... -- Dragoș... Știi... eu... sunt țigancă... -- Ei și?... Cei cu asta?... -- Părinții mei au fost țigani, deci și eu sunt tot țigancă... Gura lumii spune vrute și nevrute despre etnia noastră; chiar și despre mine se spun multe neadevăruri... Dragoș, crezi că tu poți trece peste ceea ce-ți voi destăinui?... Crezi că mai poți rămâne alături de mine în condițiile acestea?... -- Probabil te aștepți să-ți dau un răspuns pozitiv, nu?... -- Sunt pregătită pentru orice... -- Ei bine, o să-ți răspund tot printr-o întrebare... -- Spune, te-ascult... -- Adnana, tu ești sigură că vei putea rămâne alături de un român, adică de mine?... -- Fii sigur de asta... -- Ei bine, atunci, dă-mi voie să-mi sărut țiganca... ............Îi ridica încet capul, o luă în brațe și o sărută pătimaș... A fost primul lor sărut... Pasional... A fost începutul unei iubiri sincere – pe care era sigur că o s-o poarte în suflet toată viața... Dar...
Posted on: Thu, 19 Sep 2013 16:39:14 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015