...Mi se pare că timpul nu mai are răbdare cu noi. Sau poate că noi trecem prea nepăsători prin timp. Cândva, demult, timpul parcă se scurgea altfel. Zilele treceau liniștit, ca un rău de munte, vara, șerpuind printre copaci și gâdilând pietrele. Oamenii aveau mai puține griji și mai mult timp liber. Se bucurau unii de alții, se întâlneau mai des și comunicau mai mult. Cândva, demult, timpul parcă vindeca mai repede rănile. Acum, e ca un doctor nepriceput care nu găsește leacurile potrivite. Cândva, demult, oamenii își zâmbeau mai des, își adresau cuvinte frumoase și priviri pline de blândețe. Erau prieteni. Acum, se văd doar frunți încruntate și zâmbete de complezență.Azi, timpul și-a pierdut răbdarea. S-a plictisit să aștepte și a luat-o la goană. Oamenii, au luat-o și ei la fugă după timp și au uitat să fie mai buni, mai răbdători, mai respectuoși, mai umili. Timpul nu mai are răbdare cu oamenii. A obosit. S-a plictisit. A uitat…
Posted on: Mon, 09 Sep 2013 10:46:22 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015