“Normalitatea” intre granitele si capcanele ei At the window © Sergey Kubyshin“Nu este un semn de sanatate sa fii bine adaptat la o societate profund bolnava.” – J. Krishnamurti Ce inseamna adaptare la societate? Ce inseamna sa fii „normal” in acceptiunea generala? Normalitatea este de fapt o conventie si se defineste prin raportarea la o norma si de fapt la ceea ce face majoritatea. Ne traim vietile incercand din rasputeri, de multe ori chiar cu pretul bucuriei din existenta noastra, sa incercam sa corespundem, sa ne integram, sa fim asa cum isi doreste societatea sa fim. Ce este de fapt „societatea” ? Societatea este tot un construct, o denumire pe care o folosim atunci cand vorbim de fapt despre mai multi indivizi care traiesc de exemplu in aceeasi tara, intr-un perimetru geografic dat si care au invatat anumite norme si reguli de convietuire prin procesul numit „educatie” sau socializare. In absenta raportarii la indivizi, termenul de societate nu are nicio relevanta. Normalitatea reprezinta deci insusirea si trairea in acord cu anumite norme, valori, reguli acceptate din punct de vedere social si transmise transgenerational de la un individ la altul. Ce inseamna de fapt „sa fii normal” in societatea romaneasca a zilelor noastre? In general inseamna sa fii un copil cuminte, sa-ti asculti parintii, sa inveti bine la scoala, sa preiei credintele religioase ale familiei in care te-ai nascut, sa iti gasesti un job bun, sa te casatoresti si sa fii fidel sotului/sotiei, sa ai o casa, sa faci copii, sa mergi in concediu o data sau de doua ori pe an, sa mentii legaturi stranse cu familia de origine care poate oricand sa intervina cu sfaturi care sa te mentina in normalitate, sa nu iesi in evidenta cu nimic care poate atrage oprobiul public si… sa iesi la pensie, sa-ti cresti nepotii… Acest scenariu de viata este perfect acceptabil pentru o persoana careia ii este luat liberul arbitru inca din momentul in care a venit pe aceasta lume. O data ce „societatea” a reusit sa te programeze cu toate acele lucruri pe care le-am amintit mai sus, practic nu prea mai exista sanse sa ajungi sa-ti pui intrebari daca oare acest scenariu ti se potriveste sau nu. In functie de familia in care s-a nascut, individul are parte de o educatie mai mult sau mai putin traumatizanta. Comportamentul copilului este conditionat prin abuz verbal sau fizic (tipete, interdictii, batai), prin invatarea sentimentului de rusine si de vinovatie si prin santaj emotional („nu ti-e rusine’?, „din cauza ta mama se imbolnaveste” sau mai grav „esti un copil rau, ma vei baga in mormant”, etc.). Apoi incepe scoala, perioada in care invatam conformismul si granitele intre care avem voie sa ne desfasuram. Trebuie sa fim la fel ca si ceilalti, sa invatam aceleasi materii si sa luam note bune pentru ca parintii sa fie mandrii de noi. Sunt foarte rare cazurile in care scoala sau parintii isi dau silinta sa descopere care sunt acele calitati si abilitati native ale unui copil si sa-l sustina ca sa si le dezvolte – cu toate ca doar prin utilizarea lor o persoana ajunge sa aibe o viata in care sa simta bucurie in urma activitatii / jobului pe care il are. Einstein spunea: „Fiecare este un geniu. Dar daca vei judeca un peste dupa abilitatea lui de a se catara intr-un copac, acesta va trai intreaga viata crezand ca este prost.” In paralel cu educatia formala si informala, se desfasoara si educatia religioasa. In functie de familia in care se naste un copil, acesta devine ortodox, catolic, hindus, musulman, etc. Nu are dreptul sa-si aleaga sistemul de credinte care sa-i fie eventual o ancora in momentele mai dificile ale vietii, ci ii este dat ca un adevar absolut de catre cei care-l educa. Nici asta nu ar fi o problema, insa in momentul in care ti se cere sa crezi orbeste in ceva si inveti sa condamni alte sisteme de credinta deja devine periculos pentru omenire in general. Istoria ne-a aratat nenumarate dovezi a ceea ce inseamna dezacordul dintre diferitele religii de pe pamant – razboaie, cu multe pierderi de vieti omenesti, doar in numele credintei. Ce fel de educatie ofera de fapt o dogma religioasa care te invata sa-ti fie frica si sa-i urasti pe cei care nu sunt la fel ca si tine? Evident, copilul nu are nicio sansa sa aleaga. Pana in clipa in care devine constient de sine, deja crede, de exemplu, in iad si in rai. Si cum ar putea sa nu creada? Mama ii spune ca dupa ce va trai aceasta viata (care este „un chin”, „o lupta”, etc.) va urma viata vesnica in rai – daca a fost „normal” si a facut ceea ce i s-a spus sa faca sau va ajunge in iad – daca indrazneste sa fie altfel si poate sa traiasca in acord cu sine insusi. Asa invatam frica, frica fundamentala care ne paralizeaza si ne impiedica sa ne dam voie chiar si sa ne punem intrebari despre felul in care putem sa ne traim viata. Invatam sa ne conditionam existenta in functie de frica de pedeapsa si dorinta de recompensa. Cum isi alege o persoana profesia? Din pacate familia si societatea intervin si la acest aspect. Familia poate ca are o traditie intr-o anumita meserie – medici, avocati, oameni de afaceri, etc – si copilul este sfatuit sa continue aceasta cale ca sa duca mai departe prestigiul familiei. O alta cale prin care un tanar poate sa-si aleaga meseria este sa se indrepte catre o profesie care este la moda in momentul in care se inscrie la o facultate. Nici aici nu mai exista posibilitatea de a apela la liberul arbitru si la trairea in acord cu unicitatea fiintei. Exista totusi in prezent foarte multe persoane care aleg sa-si schimbe meseria la un moment dat in viata lor… daca le-a mai ramas suficient curaj si nu sunt paralizati de frica de nou si de necunoscut. Dupa (sau inainte) de inserarea profesionala, fiecare individ isi cauta un partener/a de viata. Perfect normala si aceasta dorinta, insa si aici suntem deja conditionati la nivel psihologic si ne indreptam catre anumit partener care are cumva caracteristicile unuia sau a ambilor parinti sau din contra ne dorim sa fie cu totul altfel, fara sa ne dam seama ca de fapt atunci cand ne indepartam de un model nu facem decat sa ne raportam in continuare la acesta, doar ca in sens invers, asa ca nici la acest capitol nu este vorba de liber arbitru. Ne casatorim repede si pentru ca exista presiunea sociala sa fim asezati la casa noastra – dovada suprema ca am imbratisat modelul social. Si apoi incep problemele pentru ca de fapt nimeni nu ne spune cum arata lucrurile dupa acea nunta la care fiecare fata este programata sa viseze de mica, iar fiecare baiat este conditionat sa devina responsabil si sa-si intemeieze propria familie. Ati observat ca toate povestile se termina dupa ce cei doi protagonisti iau decizia „sa-si uneasca destinele”? „Au trait fericiti pana la adanci batraneti”… oare de cate ori este valabila si in realitate aceasta fraza? Odata ce ne casatorim intram cumva intr-o relatie autista, unde nu mai este vorba de individualitati ci de „noi”, unde libertatea fiecarei persoane este conditionata de celalalt si asa ajungem sa avem resentimente fata de partenerul nostru, sa mintim, sa traim vieti paralele pe ascuns sau eventual sa devenim dependenti de alcool, droguri, medicamente. Iar intr-un astfel de climat vin pe lume copii nevinovati al caror destin este marcat inca de la inceput de o atmosfera tensionata si profund bolnava. Ne straduim toata viata sa fim normali, sa „pozam” in familia perfecta, sa dam bine in fata celorlalti pentru ca de fapt asta este scopul existentei, nu? Sa lasam in urma un copil si o casa pentru ca „asa se face”. Nu mai conteaza ca planeta este suprapopulata, ca sunt atat de multi copii in orfelinate si ca atat de multi copii nu au ce manca… nu mai conteaza alte suflete, ci doar ceea ce este „al meu” sa fie bine… Poza, poza, poza… instantanee pe care le inramam si le punem prin casa ca sa ne aducem aminte ca de fapt noi suntem fericiti si ca am trait momente frumoase. Da, momente in care am simtit implinirea pentru ca am facut ceea ce „trebuie”, ceea ce vrea societatea de la noi si nu mai conteaza faptul ca ne-am sacrificat identitatea si posibilitatile nelimitate ale eu-lui nostru ca sa ne integram intr-o societate care in spatele instantaneelor este macina de frica, frustrare, furie, ura… Aceasta este o radiografie mai mult sau mai putin exacta a societatii de astazi. Ce se poate face pentru ca lucrurile sa stea altfel pentru fiecare dintre noi si pentru societate in general? Cel mai important lucru este sa devenim constienti de toate programele sociale care ne-au fost instalate in minte si sa incepem sa punem sub semnul intrebarii acest mod de viata, sa fim suficient de curajosi sa spunem „nu” la acele aspecte pe care nu ni le dorim si sa cautam alte cai in interiorul nostru. Poate ca societatea ne va dezaproba initial (pentru ca ii este frica de ceea ce nu cunoaste si nu poate stapani) dar in momentul in care radiezi de bucurie cu viata pe care o traiesti, atunci cand descoperi cine esti si traiesti in total acord cu propriile tale valori si principii si iti asumi pe de-a-ntregul responsabilitatea pentru existenta ta, s-ar putea chiar sa te urmeze… pentru ca istoria a fost schimbata de oamenii care au indraznit sa fie altfel, sa iasa din rand, sa se impotriveasca unor reguli stabilite de altii candva in negura istoriei. „Normalitatea” este doar un scenariu care iti este pus la dispozitie si nici macar nu este un scenariu de viata functional din moment ce societatea nu este una sanatoasa. Pe de o parte incercam sa ne integram sa cream acele „poze” care ni se cer ca sa putem fi acceptati din punct de vedere social si pe de alta parte, in spatele acelor „poze” acumulam frustrare, furie, ura, etc. care ne iau bucuria a trai. Intreaba-te daca este ok pentru tine viata pe care o traiesti? Te simti bine cu adevarat? Existenta ta este una in care bucuria de a trai te insoteste? Sau de fapt te minti pe tine si ii minti si pe ceilalti si esti de fapt nefericit? Ti-ai schimba viata dar iti este frica sau simti ca-ti lipseste curajul? Oricare ar fi raspunsurile, accepta-le. Apoi fii constient de faptul ca viata ta este rezultatul alegerilor pe care le-ai facut pana in acest moment si ca in orice clipa poti decide altfel. Asumandu-ti responsabilitatea pentru viata ta vei descoperi ca poti si singur sa-ti creezi propriul sistem de norme si valori „morale” astfel ca iti vei duce existenta intr-o maniera „ecologica” si ca prin tot ceea ce reprezinti tu aduci un plus de valoare omenirii in ansamblul ei. Indrazneste sa te descoperi, sa fi tu insuti si sa traiesti in acord cu tot ceea ce este mai frumos in tine! Ai dreptul sa fi liber de orice conditionare si ai dreptul sa traiesti asa cum iti doresti – nu cum doresc altii pentru tine.
Posted on: Mon, 29 Jul 2013 20:20:33 +0000