"Pe ruina marilor proiecte politice înfloreşte un discurs caritabil care scaldă orice lucru într-un fel de amabilitate irepresibilă. Ce prinţesă, actriţă, top-model nu are indienii ei, kurzii ei, săracii ei fără domiciliu, urşi panda şi balenele ei, ca şi cum fiecare ar scotoci în imensul puţ al nefericirii pentru a-şi scoate de acolo fetişurile? ligi, fundaţii, instituţii sunt peste tot: tot ce produce suferinţă dă naştere unui comitet însărcinat cu combaterea ei. chiar revistele abundă în concursuri de binefacere prin care cititorii sunt invitaţi să aleagă şi să recompenseze bărbaţii şi femeile cele mai serviabile. Nu există mari întreprinzători, cântăreţi, actori care să nu fie naşii unei asociaţii împotriva cancerului, sidei, miopatiei, sau care să nu-şi împrumute numele unor strângeri de fonduri pentru Sahel ori Bangladesh. Ce este astăzi o vedetă? O Maica Tereza care ar face film, care ar face să avanseze şansoneta. Toate aceste creaturi sublime nu visează decât un lucru: să devină sfinte! Această plus-valoare a inimii pare un atu indispensabil într-o carieră artistică: trebuie să arăţi că "le ai cu" şi întotdeauna în cursul unui turneu sau al unei serii de gale să te înconjuri de câţiva handicapaţi sau înfometaţi care te repun în valoare prin contrast. Este un fel de ostentaţie pe dos, în care se menţine mezza voce obsesia aparenţelor: nobleţea unei cauze trebuie să se răsfrângă asupra celui care o promovează. În anii 50triumfau marii "eroi ai consumului", risipitori emeriţi, ducând o viaţă excesivă de lux, cheltuieli, exagerări. Astăzi în centrul atenţiei sunt eroii compasiunii care suscită simpatii ardente prin angajamentul lor în favoarea dezmoşteniţilor."
Posted on: Mon, 29 Jul 2013 11:06:20 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015