╯.╰ Râd cu poftă sau plâng cu sughițuri, vorbesc mult sau tac mâlc. Nu pot fi altfel decât la extreme. Mă afectează orice nimic și simt nevoia stupidă de a mă explica. Regret sau îmi pare rău pentru cuvinte pe care le-am aruncat la nervi sau pentru șanse pe care le-am ratat. Nu întorc și celălalt obraz pentru că doare destul de rău lovitura unuia singur. Îmi place să am spațiul meu. Sunt zile în care mă bucură și îmi face bine singurătatea camerei mele. Atât. Am încercat de prea multe ori să adopt atitudinea numită “indiferență” – m-am lăsat păgubașă întrucât nu mi-a ieșit niciodată. Îmi pasă fir-ar să fie!
Posted on: Sun, 24 Nov 2013 21:55:42 +0000