"Tot Constantin Noica afirma într-o conversaţie cu Gabriel Liiceanu: “Mircea Vulcănescu, dacă ar fi trăit, ar fi făcut pesemne operă de enciclopedist”[17]. Ce l-a împiedicat sa realizeze o astfel de opera? Aflăm tot din Jurnalul de la Păltiniş: “A murit în închisoare în 1950. Fusese condamnat la cinci ani. [...]. Pe atunci nu era permis să vorbeşti în celulă. În fapt însă, cei închişi împreună instituiau mici «universităţi culturale»: învăţau limbi, făceau istorie, filozofie, îşi povesteau romane… Într-o zi, gardianul îi aude vorbind şi intră în celulă: «Cine a vorbit?» Toţi vorbiseră. Dacă ar fi tăcut toţi, dacă nu şi-ar fi asumat nimeni vina, ar fi primit o pedeapsă colectivă: de pildă, să stea câteva ore în picioare. Însă Vulcănescu, văzând că nimeni nu zice nimic, a preluat el totul şi s-a denunţat singur. Ce a urmat de aici? A fost scos din celulă şi dus la «izolator». Era iarnă, în izolator se turnase apă pe jos şi se făcuse gheaţă. În prima zi de izolator nu primeai nimic de mâncare şi erai ţinut dezbrăcat. A fost deci dezbrăcat şi dus la izolator. Înăuntru mai erau patru-cinci deţinuţi. Dădeau cu toţii din mâini şi săreau, cu gândul de a rezista până seara. La un moment dat un tânăr de vreo 20 de ani a leşinat. Vulcănescu avea 50 de ani şi s-a gândit că e mai important să trăiască tânărul. S-a întins atunci pe podea, cu coatele sub burtă, şi le-a cerut celorlalţi să-l pună pe tânăr peste el. Gestul este sublim. Tânărul a scăpat, Vulcănescu a făcut pneumonie şi a murit" historia.ro/exclusiv_web/portret/articol/mircea-vulcanescu-i-tanara-genera-ie
Posted on: Wed, 25 Sep 2013 14:27:03 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015