"Vineri 21 iunie 2013, în seara celei mai lungi zile a anului (solstiţiul de vară; la masoni nimic nu este fără semnificaţie simbolică), Ateneul Român (care a împlinit anul acesta 125 de ani de funcţionare şi căruia masonii i se revendică drept ctitori) a primit destinaţie festivă de Templu Masonic, găzduind Gala celei de-a treia ediţii a Premiilor Marii Loje Naţionale din România. Mulţi au rămas foarte surprinşi, pentru că ediţiile anterioare nu s-au bucurat de aceeaşi mediatizare (anul acesta Televiziunea naţională - TVR2 - s-a implicat cu toate motoarele, iar biata Alexandra Velniciuc, aleasă ca prezentatoare, părea să trăiască un adevărat orgasm profesional). Totul a fost girat de guvernul României şi premierul a fost prezent în persoană, cu prestigiul său de plagiator, dar candid ca o fată mare. (...) Pentru ce îşi cheltuiesc masonii - cu cea mai publică discreţie - timpul şi banii (fie şi din "sponsorizări") pe nişte intelectuali nebăgaţi de mai nimeni în seamă, mai degrabă obedienţi decît rentabili, de care nici lumea largă n-a prea auzit, ba nici chiar ei unii de alţii? Ei da, vă puteţi mîndri că aţi ghicit: din cea mai dezinteresată şi mai nobilă pasiune pentru valorile autentice, şi mai ales pentru valorile noastre româneşti, din dragostea lor îndelung refulată pentru ţară şi naţiune, care nu se putea să nu debordeze la un moment dat, într-un moment propice al istoriei, cum este cel pe care-l trăim astăzi, cu entuziasm civic şi efervescenţă creatoare, în calea neabătută spre Statele Unite ale Europei şi spre Noua Ordine Mondială! E mai mult decît oricînd vremea să afle - dacă n-au aflat încă - şi conspiraţioniştii de serviciu, şi reacţionarii din spaţiul real şi virtual, şi scepticii de tot felul, şi toată suflarea, de la vlădică la opincă şi de la mogul la căpşunar, că masoneria nu se ascunde şi n-are secrete; ea luptă pe faţă, în văzul lumii, cu echerul şi cu compasul, pentru binele umanităţii (pardon: Binele Umanităţii) şi pentru triumful valorilor adevărate, iar masonul secolului XXI nu mai seamănă cu fratele lui din mărturiile şi documentele de altădată, ori din zvonistica expiratului secol XX, ci este un domn corect politic, generos şi cumsecade, pe care nu-l lasă să doarmă grija de valorile naţionale şi de soarta intelectualităţii, care a uitat de Marele Arhitect şi se exprimă dezinvolt cu "Dumnezeu să ne ajute!". "
Posted on: Sat, 22 Jun 2013 20:32:58 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015