,,Vinovații fără vină” În principiu sunt două feluri de oameni: cei care iubesc câinii, și cei care nu. Pentru cei dintâi, câinele reprezintă animalul de companie, animalul care dă foarte multă iubire, iar pentru unii ca și mine, chiar un membru de familie. Pentru cei din urma câinele este un pericol: purtător de boli, amenințare, nu suportă câinele în casă și dacă totuși au curte, de regulă îi vedem în lanț, în țarc, sau și mai rău, în cușcă. Acest fenomen de prost gust este și mai trist atunci când cineva care are un cățel maidanez îl ține în lanț, în timp ce câinele de rasă al familiei se bucură de mai multă libertate deoarece a costat bani. Exemple stupide sunt foarte multe, și tot așa am văzut oameni care au cumpărat câini superbi, de rasă, pentru ca după aceea să îi țină legați sau închiși în spații mici. Animalele, la fel ca noi, oamenii, au nevoie de multă iubire și de atenție – ele acționează în mod instinctiv, dar cele inteligente, care petrec mult timp alături de om. mai învață câte ceva, ne copiază comportamentul, sau se feresc. Grety, o cățea salvată de mine de pe stradă, este cel mai bun exemplu pentru a demonstra ceea ce doresc sa subliniez. Într-o zi, cei care își plimbă câinii pe mal mi-au povestit de o cățelușă care se afla într-o stare jalnică, având între picioarele din spate o tumoare cât o varză mai mică. Am văzut și eu cățelușa, și m-a apucat plânsul de neputință. Ce aș putea să fac ca să îi iau suferința? Era urâtă, aproape fără păr, slabă și necăjită. Bolnavă fiind, se temea de oricine, pentru că de unii oameni se tem și câinii cei sănătoși. Ea însă era doar o cățelușă bolnavă, și dacă ar fi fost eutanasiată ar fi disparut fără urmă atât din parc cât și din amintirea oamenilor. Deși ne evita, am reușit să o prindem și să o ducem la doctor, iar el, fără să îi dea mari speranțe, a operat-o. Asta s-a întâmplat acum șase ani. Cățelușa Grety trăiește de atunci într-o grădină cu brazi de 1500mp, împreună cu rotweilerul Teddy, de care nu s-ar despărți pentru nimic. A devenit membru deplin al familiei care a adoptat-o, e frumoasă, pufoasă, și incredibil de recunoscătoare. Daca aveți curajul să treceți pe la ecarisaj, dacă priviți câinii în ochi, vă garantez că nu veți uita privirile lor. Odată, toți cei pe care îi vedeți după gratii au avut un stăpân . Eu am făcut odată acest exercițiu dureros. Ajuns acasă, mă aștepta cățelușa mea Lexa, care nu avea habar despre cum trăiesc alți câini, mai puțin norocoși; la fel cum noi nu avem habar despre cum traiesc alți oameni, nu foarte departe de noi. Faptul că în Romania avem atât oameni cât și câini înfometați, pe stradă, care reprezintă un pericol public, ține de cultura noastră și de tot ce înțelegem noi din cultură. Deocamdată, așa cum se vede pe micul ecran, valoarea și importanța se dă cocalarului pițipoancei și celui care știe să dea tunuri mari. Crede cineva că ar putea fi câinii vinovați pentru starea lor? Orice câine, prin natura lui, dorește să se atașeze unui OM, unei familii, să aibă ce mânca, iarna să nu sufere de frig, iar daca mai poate primi și mângâieri, dă din coada cât traiește, fără să obosească. Responsabilitatea față de un câine durează exact o viață de câine, pentru că ei pleacă mai repede dintre noi. La fel cum arată la noi wc-urile publice, la fel cum arată plajele și locurile de picnic după ce „mojicul de iarba verde” se retrage către casă, la fel și atitudinea noastră față de cei care depind de noi este o problemă de cultură. Schimbarea paradigmei referitoare la „femeile la cratiță” și „câinele în lanț”, resetarea acestui mod de gândire, necesită noi modele, noua generație a celor care gândesc diferit. Putem eutanasia câinii de pe stradă, putem să îi băgăm în cuști strâmte, putem să adoptam legi în parlament, dar până când cineva nu se gândeste că noi, oamenii, ar trebui să ne schimbam educația și felul de a vedea viața, vom eutanasia doar propria noastra rușine, periodic, pe termen scurt. text: Zsolt Torok foto: Cristian Tzecu, momente.ro
Posted on: Wed, 02 Oct 2013 19:13:07 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015