... despre dezbaterea profesorului Radu Ioanid privind Holocaustul din Romania Observând, în primă instanță, un cadru deontologic profesional, profesorul Ioanid inițiază dezbaterea pe tema antisemitismului abordând problematica în mod științific, definind termenii și prezentând dovezile care susțin premisele discriminării de grup pe criterii etnice și religioase. Tema discriminării evreilor și altor grupuri (etnice, religioase sau de gen) minoritare este, într-adevăr, perenă și relevantă. Tema discriminării evreilor și romilor în România este relevantă și, din păcate, necesară avându-se în vedere nu doar educarea tinerelor generații cât, mai ales, reeducarea generațiilor îndemnate să uite sau să minimalizeze grozaviile perioadei interbelice. Invitația profesorului Ioanid însă nu este doar una care îndeamnă spectatorul covârșit de spectacolul mediatic al societății de consum să reviziteze momente rușinoase ale modernității pentru evitarea comiterii acelorași greșeli – din motive de frustrare generată, în principal, de sărăcie, dar și de vădita incapacitate a paradigmei neoliberale de a-și mai ține promisiunile cu care a pretins Sfârșitul Istoriei. Dincolo de partea educativă există însă și o componentă prozelitizatoare (vezi Proselytize, oxforddictionaries/us/definition/american_english/proselytize) care încearcă, prin intermediul unor sofisme, nu doar să facă să dispară îndoielile credincioșilor în religia neoliberalismului, dar mai ales să recucerească terenul de mijloc pierdut în Agora virtuală în care se plămădesc narațiunile. Eroarea logică, care ar fi surprinzatoare la un personaj cu atâta erudiție în cazul în care ar fi lipsită de o componentă ideologică, urmărește să identifice (anti-) Sionismul cu (anti-) semitismul (vezi Anti-Zionism is not anti-Semitism, de Rabinul Ahron Cohen, ihrc.org.uk/060702/papers/ahron_cohen.pdf sau Poisoning the Well: The False Equation of Anti-Zionism and Anti-Semitism, Irfan Khawaja, Centre for History and New Media, hnn.us/article/10866 etc.) Pentru șocarea publicului și forțarea acceptării necondiționate a premiselor eronate, domnia sa enunță teza-sperietoare a „Noului antisemitism”, în care intelectuali Occidentali din Marea Britanie, Franța și Germania, care sunt revoltați de realitățile Sionismului militant și de politicile de apartheid ale statului Israelian, sunt prezentați drept niște „militanți propalestinieni antisemiți” (vezi Matthew Yglesias, Are we all anti-semites now?, The Guardian, theguardian/commentisfree/2007/feb/08/matthewyglesias) Se poate ca Sindromul Stockholm să explice într-o anumită măsură motivele pentru care cineva ar putea renunța la deontologia care îl califică drept om de știință pentru a deveni un zelot, aruncând petarde din tranșeele ideologice din care susține politicile de apartheid ale statului „democratic și evreu”... dar ar fi bine dacă această condiție ar fi susținută de un certificat medical corespunzător mai degraba decât de poziția de director într-un institut menit să apere memoria evreilor uciși de o ideologie rasistă și nu transformat într-o agenție de lobby pentru justificarea politicilor de apartheid ale statului evreu.
Posted on: Mon, 11 Nov 2013 08:17:07 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015