24.07.2013, ora 10.00 RE: Şedinţa Cabinetului de Miniştri din 20.07.2013 şi 24.07.2013. Domnului Iurie LEANCĂ, Prim-ministru al Republicii Moldova Stimate Domnule Prim-ministru, Vă aducem la cunoştinţă opinia preşedintelui CNP, în baza consultărilor cu coordonatorii grupurilor de lucru ale CNP şi cu membrii CNP, în privinţa unor proiecte de legi şi acte normative de pe ordinea de zi (OZ) a Cabinetului de Miniştri din 20.07.2013 şi din 24.07.2012. Regretam că ședința Cabinetului de Miniştri din 20.07.2013, conform informațiilor din presă, a abordat subiectele cu privire la privatizarea unor întreprinderi de stat, in baza modificărilor recente ale legii cu privire la deetatizarea proprietății publice în contextul lărgirii listei de întreprinderi pasibile privatizării, în condițiile în care informația relevantă subiectului discutat, inclusiv eventualele decizii a lipsit din comunicarea cu părţile interesate. Regretam lipsa informațiilor relevante pentru subiectul 10 pe ordinea de zi a şedinţei Cabinetului de Miniştri din 24.07.2012 (proiectul Strategiei de Parteneriat al Grupului Băncii Mondiale cu Republica Moldova pentru anii fiscali 2014-2017). În acest mesaj ne referim doar la chestiunile care, în opinia noastră, trebuie aduse la cunoştinţa Prim-ministrului pentru că au o importanţă majoră şi CNP are observaţii vizavi de conţinutul (prima parte) şi procedura de adoptare (a două parte) a obiectelor de reglementare. 1) OPINIA CU REFERIRE LA SUBIECTELE DIN OZ DIN 20.07.2013 ŞI 24.07.2013 LA CAPITOLUL CONŢINUTULUI OBIECTULUI DE REGLEMENTARE: 1.1. 20.07.2013. Subiectul 2 Cu privire la aprobarea Strategiei reformei cadrului de reglementare a activităţii de întreprinzător (2013-2020) şi a Planului de acţiuni pentru implementarea Strategiei în anii 2013-2015 CNP salută reluarea procesului strategic de reformare a cadrului de reglementare a activității de întreprinzător. În același timp, considerăm că documentul poate fi îmbunătățit semnificativ prin abordarea următoarelor aspecte: a) Partea introductivă a strategiei are ca scop descrierea situației, definirea problemei și calificarea eforturilor anterioare de reformă în domeniu. Pe când situația existentă a fost descrisă minuțios, cu citarea indicatorilor și clasamentelor internaționale, și câteva probleme concrete au fost menționate în text, lipsește totuși o viziune sistemică per ansamblu asupra problemelor principale, celor secundare, precum și a cauzelor și efectelor acestora. Fără un asemenea arbore al problemelor, e dificil de stabilit prioritățile, obiectivele și indicatorii măsurabili, alocat resursele și capacitățile în mod eficient. O parte substanțială a Strategiei și Planului de Acțiuni (Obiectivul 2.1: Optimizarea cadrului de reglementare și a procedurilor administrative) se bazează pe analiza cuprinzătoare a problemelor, cauzelor și efectelor din Raportul Băncii Mondiale ”Priorități de Politici pentru Dezvoltarea Sectorului Privat”. Însă pentru domeniile ce țin de mecanismul de reglementare, comunicare, coordonare și participare (obiectivele 1, 2.2, 3), o asemenea analiză nu a fost efectuată, și legătura între obiectivele, activitățile și indicatorii de rezultat este mai slabă. b) De exemplu, Obiectivul general 1 (Dezvoltarea unui sistem de reglementare facilitator) conține doua obiective specifice care se referă mai degrabă la mecanismul (de revizuire a reglementarilor, de analiză a impactului regulator) și nu la sistemul sau cadrul de reglementare. Obiectivul general 2 (Dezvoltarea stimulentelor pentru implementarea efectivă a reformelor) conține Obiectivul specific 2.1 ce ține de optimizarea cadrului de reglementare (a reglementărilor specifice pe mai multe domenii) și nu are legătură logică cu obiectivul general, precum și Obiectivul specific 2.2 privind dezvoltarea stimulentelor pentru autoritățile de reglementare, care este mai apropiat Obiectivelor specifice 1.1 și 1.2 privind dezvoltarea mecanismului de reglementare facilitator. c) Pe când autorii Strategiei recunosc că ”impactul așteptat al reformelor [anterioare] nu a fost pe deplin materializat”, nu se face referire la monitorizarea și evaluarea implementării strategiilor și legilor anterioare în domeniu, sau analiza riscurilor concrete în baza experienței precedente. În cazul unui proces de durată (10 ani) și nu tocmai de succes, o evaluare expresă a cauzelor rezultatului nesatisfăcător și riscurilor pe viitor este indispensabilă. d) În aceeași ordine de idei, Strategia trebuie să prevadă clar un mecanism de monitorizare a implementării şi de evaluare a impactului, precum şi să desemneze un organ care va dispune de suficiente resurse, capacitate și autoritate pentru a efectua monitorizarea şi evaluarea. În acest sens, autorul face referire fie la departamentele de analiză, monitorizare şi evaluare a politicilor din cadrul ministerelor, fie la Comisia de stat pentru reglementarea activității de întreprinzător, Grupul de lucru şi Comisiile tehnice din cadrul acesteia, fie la echipele de experţi din sectorul privat. Referindu-ne la subdiviziunile ministerelor, notăm capacitatea redusă a acestora de a efectua monitorizarea şi evaluarea Strategiei, care poate fi realizată doar pentru autoritatea publică de reglementare în parte şi nu va cuprinde Strategia în ansamblul ei. Mai mult ca atât, după cum însuşi menţionează autorul proiectului, un şir de activităţi necesită cheltuieli financiare, care nu sunt prevăzute în bugetele instituţiilor vizate. Comisia de stat şi Grupul de lucru (incluzând şi Comisiile tehnice în cadrul Grupului de lucru), asistate de Secretariatul Evaluării Impactului de Reglementare, sunt bine poziționate instituțional pentru a monitoriza implementarea și evalua impactul strategiei, însă, citând din textul Strategiei, Comisia nu s-a mai întrunit din 2008, iar Grupul de lucru, uneori, nu are capacitatea și expertiza tehnică suficientă. Prin urmare, considerăm oportună revigorarea Comisiei de stat pentru reglementarea activității de întreprinzător ca instituție cheie în acest domeniu. 1.2. 24.07.2013. Subiectul 3 Privind aprobarea proiectului de lege pentru modificarea şi completarea Legii nr.419-XVI din 22 decembrie 2006 cu privire la datoria publică, garanţiile de stat şi recreditarea de stat Susţinem modificările propuse, cu excepţia observaţiilor expuse la unele dintre schimbările substanțiale propuse. De principiu notăm ca nota informativă nu oferă o fundamentare suficientă (identificarea problemei concrete – descrierea modului în care soluția propusă va duce la ameliorarea problemei – argumentarea că soluția propusă este cea optimală). Formularea următoarelor modificări provoacă unele neclarităţi: a) La art.3 – prin completarea cu art.(3-1) care autorizează Prim-ministrul de a exercita orice acte referitoare la contractarea împrumuturilor de stat externe fără împuterniciri exprese în acest sens. (neconcordanţa şi excesul atribuţiilor Prim-ministrului) Nu este clară sintagma ”orice acte referitoare la contractarea împrumuturilor de stat externe”, care se referă aparent la negocierea și semnarea acordurilor, nu este previzibilă nici fraza “funсțiilor stabilite de legislație”, în virtutea cărora Prim-ministrul poate fi semnatarul acordurilor de împrumut. Legea cu privire la Guvern în art. 27 nu prevede asemenea atribuții. b) La art.3 – autorizarea Guvernului, în persoana Ministerului Finanțelor, de a emite valori mobiliare de stat, în situații de criză financiară sistemică, pentru capitalizarea băncilor și pentru garantarea creditelor de urgență acordate de BNM băncilor (intervenţia statutului necesită justificare) Nu este definită noțiunea de criză financiară sistemică. Intervenţia statutului prin posibilitatea acoperirii din bugetul de stat a pierderilor băncilor comerciale din urma practicilor riscante sau ilicite trebuie supuse satisfacerii legii concurenţei şi cerinţelor legii cu privire la ajutorul de stat. c) La art.26, 27 – Autorizarea acordării garanțiilor de stat pentru garantarea creditelor de urgență acordate băncilor de către BNM în situații de criză financiară sistemică sau de pericol al apariției acesteia, conform procedurii stabilite de Guvern cu consultarea BNM. (intervenţia statutului necesită justificare, conflictul de interese instituţional) Sunt valabile argumentele din punctul precedent. Totodată, în formula indicată apare un conflict de interese instituţional în cazul în care același agent (Guvernul) acordă garanțiile de stat și tot Guvernul reglementează procedura de acordare a acestora. Ca și în celelalte cazuri de acordare a garanțiilor de stat, procedura trebuie să fie reglementată prin lege de Parlament (prin completarea Art. 28 din Legea 419 sau introducerea unui articol nou). d) La art. 31, 32 – reglementările ce țin de datoria unităților administrativ-teritoriale. (lipsa reglementărilor în cazul falimentului UAT) Proiectul vine cu un șir de reglementări necesare pentru responsabilizarea Unităţilor Administrative Autonome – UAT - la administrarea datoriei contractate și garanțiilor acordate în condițiile descentralizării administrative și autonomiei financiare. Lipseşte tratarea sistemică, probabil prin modificarea mai multor legi relevante, a situației în care UAT nu-și mai poate onora obligațiile față de creditori (noțiunea de municipal bankruptcy – faliment municipal) din cauza înrăutățirii condițiilor economice, deficiențelor de planificare, etc. Asemenea cazuri sunt cunoscute în statele cu autonomia financiară largă a autorităților publice locale (statele europene, SUA – Capitolul 9 , titlu 11 din Codul SUA cu privire la faliment este dedicat în special falimentelor municipale, cazul Detroit). Fără o procedură în acest sens, UAT din Moldova se pot confrunta cu dificultățile în contractarea împrumuturilor de la instituțiile financiare internaționale. Lipseşte nota de fundamentare şi analiza detaliată a posibilelor consecinţe de ordin economic, social şi politic. e) Propunem introducerea modificărilor care ar prevedea publicarea pe pagina electronică a Ministerului Finanţelor a textelor actualizate: Registrului de stat privind datoria de stat, Registrului de stat privind garanţiile de stat, Registrului de stat privind recreditarea de stat, Registrului de stat privind datoria UAT (cu obligaţia publicării suplimentare ale acestora pe paginile electronice ale UAT). 1.3. 24.07.2013. Subiectul 4 Cu privire la modificarea şi completarea Hotărîrii Guvernului nr.933 din 31 decembrie 2009 (Planul de Acţiuni pentru implementarea Programului naţional de asigurare a egalităţii de gen pe anii 2010-2015 pentru perioada 2013-2015) Susţinem adoptarea Planului de Acțiuni pentru asigurarea egalităţii de gen pentru 2013-2015. Propunem cîteva completări cu privire la crearea cotelor de gen și stimulentelor financiare pentru numirea femeilor în calitate de candidați pe listele partidelor politice. La articolul 3. Participarea femeilor la procesul decizional propunem completarea cu pnct 3.1.4 Modificarea legislației (Codului Electoral şi Legii cu privire la partidele politice) în vederea introducerii cotelor de gen. Rezervarea cel puţin 30% din poziții pe listele electorale ale partidelor pentru femei, în cadrul alegerilor parlamentare şi locale desfășurate în baza sistemului proporţional, conform formulei: 1 femeie prezentă în lista primilor 3 candidaţi, 2 femei în lista primilor 6 candidaţi, 3 femei în lista primelor 9 candidaţi şi astfel conform formulei în continuare. Fiecare femeie aleasă adiţional algoritmului specificat va majora subvenţia de stat pentru partidul respectiv cu factorul 0,05. Factorii de subvenţionare se va calcula din contul plafonul finanţării de stat pentru partidele politice. Aceste propuneri vor contribui la îmbunătăţirea participării şi rolului femeii în activitatea politică bazate pe practicile pozitive internaţionale , . Politica propusă conţine măsuri afirmative pozitive prin stabilirea cotei de gen pentru listele electorale ale partidelor politice în cadrul alegerilor locale şi parlamentare desfășurate în baza sistemului proporţional. Totodată, se propune un stimulent financiar partidelor care au promovat candidaturile femeilor. Stimulentele financiare pentru partidele care promovează femeile în funcţiile elective au un efect reciproc de dezavantajare financiară pentru partidele care nu promovează femei în funcţiile elective. A se vedea calculele in anexă 1. 1.4. 24.07.2013. Subiectul 6 Cu privire la completarea tabelului I la Hotărîrea Guvernului nr.1088 din 5 octombrie 2004 (includerea unor substanțe noi in lista de substanțe narcotice) Atragem atenția asupra faptului că Hotărîrea Guvernului nr.1088 califica consumatorul de droguri drept infractor prin faptul ca dozele minime fixate sunt mai mici decât o doza medie a unui consumator. Acest fapt nu corespunde altor acte și abordări acceptate, prin care consumul si dependenta sunt calificate drept afecțiuni care necesita asistenta medicala si psiho-sociala specializata. În conformitate cu ultimele modificări la Codul Contravențional, aprobate în anul 2008, art. (85), în Republica Moldova consumul de droguri este considerat contravenție administrativă, și nu infracțiune. Astfel, procurarea sau păstrarea ilegală, fără scop de înstrăinare, de substanţe narcotice sau de alte substanţe psihotrope în cantităţi mici, precum şi consumarea lor fără prescripţia medicului se sancționează cu amendă de la 3 la 10 unități convenționale sau cu muncă neremunerată în folosul comunității de pînă la 40 de ore. În ceea ce priveşte prevederile codului penal la acest capitol, în anul 2008 şi 2009 au fost elaborate modificări esenţiale în cadrul normelor ce reglementează pedepsele pentru infracțiunile legate de droguri, fiind abolită pedeapsa cu închisoarea şi (sau) promovată sau majorată după caz prin aplicarea muncii neremunerate în folosul comunităţii. Principalele caracteristici ale procesului de modificare sunt reducerea nivelului minim și maxim ale pedepselor (în special pedeapsa cu închisoarea) și revizuirea în general a tuturor pedepselor prevăzute de lege pentru infracțiuni, excluderea conceptului de infracțiune săvîrșită repetat. Calificarea unei acţiunii/inacțiuni legate de droguri drept infracţiune sau contravenţie administrativă se realizează în funcție de cantitatea identificată de substanțe supuse controlului, în comparație cu cantitatea stipulată în “Lista substanţelor narcotice, psihotrope şi a plantelor care conţin astfel de substanţe depistate în trafic ilicit, precum şi cantităţile acestora”. În contextul aplicării acestor prevederi legislative, consumatorul de droguri neimplicat în producerea sau răspîndirea substanţelor narcotice deseori devine victimă a calificării incorecte a acţiunii legate de droguri drept infracţiune sau contravenţie administrativă în legătură cu cantitatea identificată de substanţe supuse controlului. Deseori cantitatea de droguri pentru uz personal, depăşeşte cantitatea mică de droguri fixată în “Lista substanţelor narcotice, psihotrope şi a plantelor care conţin astfel de substanţe depistate în trafic ilicit, precum şi cantităţile acestora”, persoana fiind pedepsită în relaţie cu prevederile codului penal şi nu a celui contravenţional. Or, în acest context are importanţa nu doar cantitatea drogului, dar şi concentraţia acestuia în substanţa deținută. Din acest punct de vedere, consumatorul de droguri, pedepsit în calitate de infractor este supus unei tratări incorecte, deşi aparent în corespundere cu legislaţia în vigoare. Această situaţie creează premise pentru acţiuni de abuz, violenţă şi aplicare incorectă a legislaţiei în vigoare din partea colaboratorilor organelor de drept, iar alternativele consumatorilor de droguri în ceea ce primeşte ispăşirea pedepsei sub forma tratamentului benevol sunt limitate. 1.5. 24.07.2013. Subiectul 9 Cu privire la atribuţiile Prim-ministrului şi ale viceprim-miniştrilor Cabinetul de Miniştri are o marjă largă pentru organizarea activității sale. Totodată, propunem cîteva observaţii relevante pentru eficientizarea organizării interne a Cabinetului de Miniştri, în contextul subiectului dat: a) Organizarea responsabilităţilor în cadrul Cabinetului ar trebui să fie consistentă cu domeniile de politici (spre exemplu: blocul securitate şi ordinea publică, blocul economie şi finanţe, blocul social, educaţie, sănătate şi cultură, etc) . În acest sens, Agenţia Moldsilva se va regăsi în același bloc de politici cu Ministerul Mediului sau Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare, Autoritatea Aeronautică Civilă – alături de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor, iar domeniul educaţiei – în cadrul blocului social. b) Coordonarea activităţilor în cadrul Cabinetului de miniștri se organizează, de regulă, în format de comitete ale Cabinetului, formate în jurul domeniilor importante de politici, care pot fi conduse de către Miniştrii desemnaţi sau Miniştrii coordonatori (în cazul Republicii Moldova, de către viceprim-miniştrii) cu sau fără portofoliu. În acest sens, repartizarea consistentă, de principiu, pe domeniile de politici coordonate de Miniştrii desemnați descrie comitetele de autoorganizare. Comitetele pot avea pre-şedinţe ale şedinţelor Cabinetului pentru a ajunge la consensul asupra unei politici specifice. c) Tradiţia democratică nu cunoaşte precedente în care Miniştrii desemnaţi sunt responsabili pentru relaţiile de coordonare cu unele instituţii autonome. În speţă, ne referim la Banca Naţională, Comisia Naţională a Pieţei Financiare, Consiliul Concurenţei, etc., pentru că aceste autorităţi, pe de o parte, sunt autonome şi independente, iar pe de altă parte, au atribuții directe de politici pe mai multe domenii. mai multe detaslii: cnp.md/ro/sedinte-de-guvern/item/1723-opinia-cnp-vizavi-de-subiectele-pe-agenda-cabinetului-de-ministri
Posted on: Wed, 24 Jul 2013 10:37:34 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015