2Împăraţi Încheierea cărţii 1 Împăraţi lasă încă aproximativ 306 ani de istorie a împăraţilor iudei pentru a fi povestiţi. Sfârşitul celor două regate, al lui Israel şi al lui Iuda, este înregistrat în 2 Împăraţi. În 2 Împăraţi, istoricul inspirat continuă să prezinte cele două regate ca în 1 în 2 Împăraţi, dar el îşi apleacă atenţia mai întâi asupra regatului lui Israel, mergând până la sfârşit, apoi asupra regatului lui Iuda, mergând cu povestirea până la ultimele zile ale memorabilului an 607 î.H. Ahazia, fiul lui Ahab, este pe tronul Israelului, dar nu pentru multă vreme. Din cauza unui incident, el trimite mesageri pentru a-l întreba pe Baab-Zebub în privinţa vindecării lui. Ilie le merge în întâmpinare şi îl întreabă pe Ahazia de ce îl întreabă pe dumnezeul păgân al Ecronului şi prezice moarte împăratului. Un căpitan şi 50 de oameni sunt trimişi în căutarea profetului pentru a-l duce la împărat: focul din cer îi mistuie. O a două campanie are aceeaşi soartă. Un al treilea grup se roagă de Ilie, iar acesta se întoarce cu ei la împărat şi pronunţă condamnarea, care e urmată imediat după aceea de moartea lui. Ioram urcă pe tron. (1:1-18) Aici Ilie iese din scenă. Într un vârtej şi pe un car de foc, el dispare în ceruri; mantia sa de profet este luată de Elisei, care primeşte o porţie dublă din duhul care era deasupra lui Ilie. - 2:1-15 Moartea lui Ioram e relatată abia după şapte capitole, iar aceste capitole sunt pline de acţiune. (9:24) Moabul se revoltă împotriva lui Israel. Armatele aliate ale Israelului, ale lui Iuda şi ale Edomului pleacă la atac, dar au mari dificultăţi. Iehova, prin intermediul lui Elisei, arată calea victoriei, iar moabiţii sunt înfrânţi. Elisei înmulţeşte în mod miraculos untdelemnul văduvei sărace, îl învie pe fiul sunamitei, hrăneşte în mod miraculos o sută de oameni, îl vindecă pe Naaman de lepră, face să iasă la suprafaţă fierul şi duce la împăratul Israelului armata sirienilor, care a fost lovită de orbire când a încercat să-l ia prizonier pe profet. (3:4 - 6:23) După aceea Siria a asediat Samaria; foametea a pus stăpânire pe cetate şi ea părea că va cădea. Dar Elisei a prezis, începând de a doua zi, o epocă de abundenţă şi aşa a şi fost. Iehova a făcut “să se audă un sunet de care” în tabăra sirienilor; ei au fugit, retrăgându-se şi lăsând în urmă o mare pradă de război; proviziile şi bogăţiile au fost luate de Israel. (6:24 - 7;20) După aceea Hazael a mers la Elisei pentru a afla ce speranţe sunt pentru domnul său bolnav, Ben-Hadad, iar Elisei a prezis că Hazael îi va succeda lui Ben-Hadad ca împărat al Siriei. Hazael l-a ucis pe Ben-Hadad pentru a ajunge împărat. Într-o luptă cu sirienii, Ioram este rănit şi se retrage la Izreel pentru a se tămădui de răni. În acelaşi timp, Elisei îl trimite pe unul din fiii profeţilor pentru a-l unge pe Iehu ca împărat al Israelului şi îi porunceşte să distrugă întreaga casă a lui Ahab. Iehur se îndreaptă furios către Izreel, respinge câteva propuneri de pace, deoarece prostituţia religioasă a adorării lui Baal e extinsă în toată ţara, şi îl ucide pe pe Ioram. Iehu este împăratul Israelului. Iehu este singurul împărat al regatului nordic al celor zece seminţii care face multe lucruri bune. Se răzbună împotriva casei lui Ahab ca justiţiar al lui Iehova. Izabela moare sub copitele cailor lui Iehu; capetele celor şaptezeci de fii ai lui Ahab sunt strânse în două grămezi în faţa porţii Izreelului; neamul lui Ahab din Izreel este distrus; luându-l în drumul său pe Ionadab, Iehu se îndreaptă spre Samaria, nimicindu-le şi acolo pe toate rudele lui Ahab; prefăcându-se devotat lui Baal, el îi adună pe toţi adoratorii lui Baal şi îi ucide; imaginile lui Baal le arde; templul lui Baal este transformat într-o hazna de gunoi. Pentru că a îndeplinit cu zel pporuncile lui Iehova, lui Iehu i s-a promis că neamul său, casa sa, va continua să domnească timp de patru generaţii. Totuşi, Iehu nu a abolit cultul idolatru al viţelului de aur, nemergând întru totul pe calea Domnului. În timpul domniei sale, Domnul a permis Siriei să înceapă atacurile împotriva tuturor zonelor de frontieră ale Israelului. A fost începutul sfârşitului pentru Israel. - 9:30 - 10:36. După aceea, următorii împăraţi ai Israelului s-au succedat unul după altul: Ioahaz, Ioas, Ieroboam al Doilea, Zaharia, ca urmaşi ai lui Iehu; Şalum, Menahem, Pecahia, Pecah şi Osea. Trei întreruperi în istoria domniilor, vreme de treizeci de ani, au marcat această perioadă. În acest timp apar alte conflicte cu Siria; Ioas repurtează trei victorii prezise de Elisei, iar în timpul domniei sale profetul moare. Niciunul dintre aceşti împăraţi nu a fost bun; toţi au făcut rău înaintea lui Iehova. În sfârşit, Osea, al douăzecilea împărat al Israelului, urcă pe tron asasinându-l pe predecesorul său. El i s-a supus împăratului Asiriei, Salmanasar, şi i-a dat tribut. Trec câţiva ani şi Osea tratează cu împăratul Egiptului pentru a primi ajutor împotriva tiranicului împărat asirian. Hoardele asiriene se extind rapid în regatul celor zece triburi, invadându-le; în 740 î.H., Samaria cade, după trei ani de asediu. Regatul nordic al lui Israel e condamnat, după 258 de ani de existenţă. Israeliţii superstiţioşi, cu excepţia unui mic grup care s-a refugiat în regatul lui Iuda, au fost duşi prizonieri în Asiria. În locul lor, împăratul Asiriei a dus în Palestina păgâni idolatri şi “i-a aşezat în în cetăţile Samariei în locul copiilor lui Israel. Au pus stăpânire pe Samaria şi au locuit în cetăţile ei. “ - 13:14-25; 17:1-24. Regatul lui Iuda a durat cu 133 de ani mai mult decât cel al casei lui Israel. În vremea căderii Israelului în mâinile asirienilor, Ezechia era împăratul lui Iuda. Dar acum ne vom întoarce la începutul istoriei cărţii 2 Împăraţi, unde îl găsim pe fiul lui Iosafat, Ioram, pe tronul lui Iuda. Domnia sa de opt ani a fost contaminată de greşeală religioasă, la fel cum s-a întâmplat cu casa lui Ahab. El o luase de nevastă pe Atalia, fiica lui Ahab, împăratul păcătos al lui Israel. Din această unire a rezultat succesorul lui Ioram, Ahazia, un alt păcătos. Sfârşitul lui a venit când a mers la Izreel pentru a fraterniza cu Ioram, împăratul israelit. Iehu şi oamenii săi i-au eliminat pe amândoi împăraţii adoratori ai lui Baal. 8:16-29; 9:27. După moartea lui Ahazia, mama lui, Atalia, a început o campanie de exterminare a progeniturilor împărăteşti şi a uzurpat tronul lui Iuda, urcând pe el. Totuşi, nepotul ei Ioas a scăpat şi a fost ascuns timp de şase ani în Casa Domnului şi apoi a fost uns rege. Preotul Iehoiada nu a ţinut cont de strigătele Ataliei “Vânzare! Vânzare!”; el a izgonit-o afară şi a pus să fie ucisă. Ioas a restaurat templul Domnului şi a făcut ce era drept, urmând îndrumările lui Iehoiada. În final, el a căzut victimă falsei religii şi a fost asasinat. (11:1-12:21) Următorii trei împăraţi ai lui Iuda, Amaţia, Azaria şi Iotam, sunt menţionaţi favorabil, făcând ceea ce este plăcut înaintea Domnului, dar nici unul dintre ei nu a distrus locurile de adorare demonică. (14:1-4; 15:1-4, 32-35) Apoi a venit păcătoasa domnie a lui Ahaz, care “a umblat în calea împăraţilor lui Israel şi chiar a trecut pe fiul său prin foc”. Dar, deşi diavolul şi-a făcut de cap în timpul lui Ahaz, îl aştepta o mare deziluzie atunci când Ezechia, fiul lui Ahaz, a ajuns pe tron. Lucrarea sa purificatoare împotriva falsei religii a fost completă. Au fost distruse principalele locuri de idolatrie; imaginile au fost şterse. Aceasta era, deci, starea de purificare a regatului lui Iuda în vremea în care distrugerea cădea asupra idolatrului Israel, la nord, în al şaselea an al domniei lui Ezechia, în anul 740 î.H. - 16:1-4; 18:1-10. Opt ani după căderea Samariei, Sanherib, împăratul Asiriei, invadează Iuda. Discursurile injurioase ale servitorului său Rabşache nu-l înfricoşează pe Ezechia, a cărui credinţă e întărită de Isaia. într-o singură noapte, Iehova ucide 185.000 de asirieni şi îl alungă pe arogantul Sanherib în ţara sa, unde şi moare. (18:13 - 19:37) Păcătoasei domnii a lui Manase şi celei a lui Amon le urmează buna domnie a lui Iosia. Amplele sale lucrări de restaurare în Casei Domnului aduc la lumină o copie a cărţii legii, ale cărei copii fuseseră pierdute şi uitate în precedentele căderi ale Iudei în idolatrie. Reluarea adevăratei adorări a lui Iehova s-a extins în ţară. Iosia a pus să se citească legea în faţa poporului, a reînnoit legământul în faţa Domnului şi a distrus idolii. (22:1 - 23:25) Ioahaz, fiul lui Iosia, a fost dat jos de pe tron de faraonul Neco şi înlocuit cu Ioiachim. Puţin după aceea, Babilonul învinge definitiv în lupta sa cu Egiptul pentru dominare în zonă, iar Ioiachim ajunge sub control babilonian. El se revoltă, dar fiul său Ioiachin este luat prizonier de babilonieni, care asediau Ierusalimul. După 37 de ani de robie în Babilon, Ioiachin ajunge preferatul împăratului Babilonului. (25:27-30) Floarea poporului evreu a fost dusă în captivitate în Babilon; împărat a fost numit Zedechia. La fel ca cei trei împăraţi dinaintea sa, el a făcut rău înaintea Domnului. Revolta sa împotriva Babilonului, în al nouălea an, a dus la completa distrugere a micului regal al lui Iuda, în al unsprezecelea an al domniei sale. Templul şi alte clădiri importante ale lui Iuda au fost rase de pe faţa pământului prin foc. Cei mai mulţi dintre evrei au fost duşi în captivitate în Babilon; cei câţiva care au scăpat au fugit în Egipt, după două luni, în a şaptea lună a memorabilului an 607 î.H. Ţara era distrusă. Mesajul lui Iehova anunţat de Ezechiel lui Zedechia s-a adeverit: “Voi da jos cununa, o voi da jos, o voi da jos. Dar lucrul acesta nu va avea loc decât la venirea aceluia care are drept la ea şi în mâna căruia o voi încredinţa.” - 23:29-25:26; Ezechiel 21:32 (27) Cele două cărţi ale împăraţilor şi analele lor constituie o adeverire importantă a proorocirilor mozaice referitoare la consecinţele naţionale ale supunerii şi ale nesupunerii. Cu siguranţă, “poporul al cărui Dumnezeu este Iehova” trebuie să scape de falsa religie.
Posted on: Tue, 06 Aug 2013 05:12:19 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015