3 SÂMBÃTÃ, 21 SEPTEMBRIE 2013 Culturã ºi artã Miercuri, 25 septembrie, cu începere de la ora 16, în sala „Nicolae Tonitza” a Hotelului „Continental”, va avea loc o nouã serie de manifestãri sub genericul Colocviilor „Cuvântul liber” - „Punþi de luminã”. Ediþia a treia se desfãºoarã sub patronajul Despãrþãmântului ASTRA al judeþului Mureº, al Ligii Scriitorilor Români de Pretutindeni, al Uniunii Ziariºtilor Profesioniºti din România, al Asociaþiei „Maris Dava” ºi al revistelor „Vatra Veche” din Târgu-Mureº ºi „Expresia” din Sidney, Australia, redactor-ºef George Roca. Proiectul iniþiat ºi pus în operã de jurnalista Mariana Cristescu, ajuns la a treia ediþie, include în agenda de miercuri un moment consacrat reactivãrii ºi primirii de noi membri în UZP – prezentat de scriitorul ºi jurnalistul bucureºtean Miron Manega, cinci lansãri de carte: „În numele adevãrului!” (publicisticã) de Lazãr Lãdariu, „Timpul Colocviile „Cuvântul liber” - „Punþi de luminã”, ediþia a III-a iubirilor” (publicisticã) de Mariana Cristescu, „Un ocean de deºert” (roman) de Al.Florin Þene, „Poporul de proºti versus Eminescu” (versuri) de Rãzvan Ducan – toate apãrute la editura „Nico” - ºi „Cãutând Insula Fericirii”/ „Looking the Isle of Happiness” (poeme bilingve), editura „Anamarol”, Bucureºti, 2013, de George Roca. Va exista, de asemenea, o festivitate de premiere. Prezintã: Mariana Cristescu, Al.Florin Þene – preºedintele Ligii Scriitorilor Români, George Roca - scriitor australian nãscut la Huedin, Lazãr Lãdariu – preºedintele ASTRA Mureº, redactor-ºef al cotidianului „Cuvântul liber”, Miron Manega, Nicolae Bãciuþ - directorul Direcþiei Judeþene pentru Culturã, Mureº, Valentin Marica, scriitor, senior-editor al Studioului Teritorial de Radio Târgu-Mureº, Rãzvan Ducan, scriitor, Nicolae Balint, scriitor ºi publicist. A fi în stick Sentiment de mare înstrãinare. A ignora începe sã devinã o voluptate. A-þi iubi þara ca ºi când ar fi o patrie livrescã e o sursã de nemaipomenitã împlinire. Atitudinea lui Cioran mi-a pãrut mereu copilãreascã, prosteascã, stupidã, dar fiziologic o înþeleg foarte bine. E nevoie de o abstractizare. Acum nu mult timp mã aflam pe un aeroport ºi priveam un cioban român cum îºi dã jos ºerparul pentru cã îi sunau la checkin cataramele. Era un þãran în sensul bun al cuvântului. ªi-a dat jos fluiera ºi curelele. A trecut. La înghiþit placenta, nebuloasa, frauduloasa patrie a aerului. E echilibru uneori sã nu ai þarã, sã nu te legi de nimic. Sã îþi muþi steaua într-o notã de subsol. Într-o citare, într-un ibid. Oraºul tãu de naºtere sã fie ce mai gãseºti într-un burger cumpãrat nici tu nu ºtii de unde, într-un dribling de avioane. Acolo, în carne, printre feliile de castraveþi ºi ceapã ai fãcut ºcoala primarã ºi ai þinut prima fatã de mânã. Mon Mec a moi. E o ºansã de libertate sã-þi poþi duce þara în suflet, sã-þi poþi duce þara pe stick. Dacã tot se vorbeºte despre ratingul de þarã la modul colectiv ºi deja banalizat, de ce nu ar încãpea þara particular pe un stick? Cu tot cu Basarabia, ºi cu ce ne mai doare. Pânã la urmã cu mintea iubim. Cu creierul ºi cu eficienþa. Inima e o pompã ºi atât. Cu care îºi umfla Cioran roþile bicicletei când fãcea turul Franþei în timp ce colegii lui de generaþie învãþau sã moarã în închisori. Literatura, romantismul au suprasolicitat-o prosteºte (ce ar fi ea fãrã infarct?). Dar asta e o problemã îndelung discutatã. Mã am chiar pe mine undeva pe stick. Dar oare stick nu e o legare? O lipire? Ce insulã ar mai rãmâne insulã lipitã de þãrm? DARIE DUCAN, Paris, 16 iunie, 2013 Îndelungata ºi intensa activitate de editare ºi de promovare a scriitorilor români de pretutindeni i-a conferit publicistului George Roca renumele unei personalitãþi culturale binecunoscute, atât în spaþiul românesc, cât ºi pe toate meridianele lumii. În acest mod a adus limbii ºi literaturii române mari servicii ºi, în acelaºi timp, s-a dovedit a fi deopotrivã poet ºi prozator. În volumul de faþã, graþie poeziilor sale în englezã, limba vorbitã în þara în care s-a stabilit – Australia, facem cunoºtinþã cu o nouã faþetã a personalitãþii sale, cea de bun traducãtor. Deºi traducerile au un rol important, cãci numai prin ele se rãspândeºte cultura în întreaga lume, totuºi, în zilele noastre, ele nu se bucurã pe deplin de recunoaºterea publicã. Cu toate acestea, pe omul de culturã George Roca îl vedem prezent ºi pe acest tãrâm. O traducere trebuie sã producã acelaºi efect estetic asupra publicului-receptor ca ºi când ar fi scrisã în limba sa de provenienþã. De aceea, adesea nu se traduce ce este scris, ci ceea ce a vrut sã spunã autorul. Traducãtorul George Roca ºtie sã spunã mai bine decât oricare altul ce a vrut sã spunã însuºi poetul George Roca. Înhãmat la tracþiunea culturii, autorul ºi-a întors privirile asupra propriilor sale poezii ºi le-a tradus, prezentându-le în acest volum, în care descoperim un traducãtor pãtruns de starea de spirit a poetului. Aflat în deplinã maturitate creatoare, culegând succese rãsunãtoare în activitatea sa de publicist, George Roca se impune ºi ca poet, ºi ca traducãtor, domenii în care se miºcã simplu, natural. Poeziile sale sunt pe gustul multor cititori. Cântând puritatea elementelor simple, încãrcate de esenþe, lectura lor e o încântare, oferindu-ne întâlnirea cu emoþia artisticã þâºnitã din resorturile subterane ale harului creaþiei. Din ele izvorãºte o mare nobleþe ºi o deosebitã delicateþe, de care GEORGE ROCA: „POEME BILINGVE” avem atâta nevoie. Lirica sa ne face bine, ne îmblânzeºte, ne înnobileazã, ne limpezeºte întreaga fiinþã. Imaginile se întrepãtrund, punând în valoare esenþele statornicite în însãºi matca noastrã lãuntricã. Din ele rãzbat sentimente ºi stãri distilate prin multe filoane. Cuvintele au supleþe, sunt sugestive, vãdesc expresivitate ºi muzicalitate. Nu se poate sã nu ne cucereascã aceste poezii, care curg cu fluenþã, convingãtor, într-un ton firesc, luminate pe dinãuntru, poezii în care rãzbate glasul de dincolo de materie. Cele mai multe sunt poezii scurte; pe unele le citeºti dintr-o suflare, adevãrate pastile, cu versificaþie clarã. „În camera mea/ nu a intrat/ niciun hoþ!/ Nu lipseºte nimic!// De ce mã simt/ totuºi/ furat de amintiri?” („Hoþul”) Chiar ºi poeziile cu mai multe versuri - la multe dintre ele nu poþi sã te opreºti doar la un fragment - sunt structurate pe o idee fundamentalã, care adunã, ca o apã în matca ei, o mulþime de izvoare ale gândirii. „Încercãm cu toþii sã supravieþuim/ în secolul acesta al turbulenþei/ creându-ne în imaginaþie/ mici insule/ unde evadãm atunci când/ nu mai putem face faþã/ uraganelor ºi cutremurelor/ care ne înconjoarã.// Acolo,/ pe insula noastrã/ jucãm ºotron/ chiar dacã nu ne mai þin balamalele,/ gângurim ca bebeluºii,/ ne aºezãm pe tronul regelui/ fãrã sã ne fie fricã de pedepse,/ ne sãrutãm ºi ne iubim/ cu toate vedetele intangibile/ ale lumii moderne.// Acolo,/ pe/ insula fericirii noastre/ este veºnic primãvarã.// Acolo suntem mereu tineri/ ºi sãnãtoºi/ ºi veseli/ ºi... buni!// Câteodatã,/ când pe insula fericirii/ ne simþim singuri,/ invitãm prieteni dragi/ sã ne/ însoþeascã/ ºi sã împãrtãºeascã/ bucuriile noastre.// ªi astfel,/ se produce o simbiozã miraculoasã/ care vindecã sufletul/ de toate relele pãmântului/ fãcându-te sã gândeºti curat/ atunci când te reîntorci la realitate.” („Insula fericirii”) Deºi sunt poezii eliberate de regulile prozodiei, George Roca ºtie sã scoatã în evidenþã efectele sonore, armonizând sunetul cu sensul. Poeziile sale au muzicã interioarã, au incantaþii cu efect magic, care se revarsã peste tot ºi-þi lasã impresia unei emanaþii spontane, fãcând sã vibreze ecoul cine ºtie cãrei amintiri cuibãrite în câte o cutã mai adâncã a inimii, sau a minþii, sau... cine mai ºtie în ce parte din fiinþa noastrã prin care îºi gãsesc ele culcuºul. Adesea îmbinã lirismul cu o formã ludicã: „Culcat,/ stau cu ochii închiºi/ ºi visez la poiana mea cu flori./ E atâta liniºte ºi armonie!/ ªi totuºi cãprioara nebunã/ nu vrea sã-mi dea pace/ încercând din nou/ sã mã mângâie cu copita/ pe albul ochilor mei obosiþi/ de atâta privit spre spaþiul virtual”. („Cãprioara nebunã”) Nu de puþine ori, cãutându-ne sinele, ne putem rãtãci prin labirintul vieþii. George Roca are capacitatea de a limpezi zbuciumul sufletesc, stãpânind parcã o iarbã a fiarelor, cu care dezleagã tainele omenescului din noi, netezind drumul spre luminã ºi însufleþind versul pe care ni-l dãruie. Nu de puþine ori am admirat þinuta verticalã a omului George Roca, rãsfrântã ºi în creaþia sa. Un dar al poeziei sale se datoreazã echilibrului dintre formã ºi fond, care conferã confort interior. E o poezie tonicã. În ea gãseºti liniºtea fecundã a unei meditaþii fireºti ºi curãþenia lãuntricã: „Astãzi,/ lumea începe la tine/ ºi se terminã la mine!/ Democratic ar fi ca mâine/ lumea sã înceapã la mine/ ºi sã se termine la tine.// Pentru tine,/ lumea poate începe din America,/ sau din Insula Pitcairn,/ sau din Sikim, Nauru, Botswana,/ sau chiar de pe Chomolugma...// Pentru mine,/ lumea începe din România/ ºi se terminã în Australia./ Punct!// Pentru unii,/ lumea începe de la ei/ ºi se terminã tot acolo!/ Ei ºi restul lumii!// Pentru alþii,/ fãrã coloanã vertebralã,/ lumea începe de la 30 de arginþi/ ºi se terminã la trãdare.// Lumea poate sã înceapã pe Pãmânt/ ºi sã se termine/ la capãtul Universului.// Pentru mulþi dintre noi,/ lumea începe din clipa/ în care ne cuplãm/ la Internet...” („De unde începe lumea”) * Mã despart de acest volum luând cu mine acele trãiri limpezi care þâºnesc din subteranele eului celui adevãrat. Duc cu mine aprecierea pentru vocea sa decisã, originalã, dominatã de o cugetare maturã, izvorâtã din esenþa trecerii prin anii prea adesea împovãraþi de mari schimbãri. Voi pãstra bucuria de a reveni la paginile volumului acestuia, care ne face mai bogaþi în spirit, ne menþine pe verticalã, oferind echilibru ºi armonie interioarã. ELENA BUICà Pickering, Toronto, Canada, mai 2013 EVADAREA Mi-a ieºit în cale copilãria dar a trecut pe lângã mine de parcã nu aº fi avut-o niciodatã. Mulþi oameni m-au ocolit fãrã sã îmi dea bunã ziua. M-am refugiat la rude, dar mi-au întors spatele. Am cerut ajutor prietenilor, dar s-au fãcut cã nu mã cunosc. Am încercat sã mã apropii de tine, dar ai fugit, lãsându-mã ºi mai însingurat. Când m-am întâlnit cu poezia, aceasta mi-a deschis larg braþele ºi m-a mângâiat pe creºtet! Paginã realizatã de MARIANA CRISTESCU (Prefaþa volumului „Cãutând Insula Fericirii”)
Posted on: Sat, 21 Sep 2013 06:16:40 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015