56. Numai cine nu vrea nu se face astăzi formator, recte educator. Se vinde educaţie ieftină, ieftin, pe toate drumurile. Uneori nici nu trebuie să plăteşti, ţi se oferă cursurile gratis şi ceva bonusuri, cum ar fi două-trei mese pe zi şi nişte bani de buzunar. Plăteşte coana Europa, dacă tot i-am făcut curte. La şcoală, în doisprezece ani, înveţi cu mare aproximaţie limba română, limba engleză, algebra, geometria, istoria, geografia şi aşa mai departe. După atâta vreme, constaţi că n-ai terminat sau chiar că ai putea s-o iei, pe deplin inocent, de la capăt. Cu ajutorul unui asemenea curs, cunoaşterea bimilenară (lăsăm la o parte preistoria şi Antichitatea) se poate parcela pe săptămâni într-un an, o săptămână managementul afacerilor, una calculul diferenţial, alta muzica dodecafonică şi aşa mai departe. Dacă eşti perseverent, când se încheie anul, ajungi în posesia unui C.V. mai tare decât al lui Leonardo da Vinci. N-am instrumentele necesare unei investigaţii statistice, dar am convingerea că un număr impresionant de cursuri iniţiază în cunoaşterea sufletului personal în relaţie cu altele, întrucât nicio temă nu este mai la îndemâna oricui decât aceasta şi niciuna nu poate atinge o coardă mai sensibilă ca ea. In plus, spaţiul public, prin canalele de televiziune, în special, creează un background aperceptiv favorabil unei asemenea iniţieri. Milioane de oameni rezonează cu agonia şi extazul eroilor de telenovele sau de competiţii pseudoartistice, visând nu atît la glorie, cât la concordie (între soţi, între părinţi şi copii, între prieteni, între amanţi, între subalterni şi şefi, între guvernaţi şi guvernanţi şi aşa mai departe). Cum să te porţi cu propriul copil, cum să-ţi gestionezi timpul fatalmente măsurabil, cum să-ţi transformi colocatarii de bloc în vecini, cum să-i spui şefului că e manager de instituţie, nu de clan, cum să tratezi totul cu un calm aristocratic, nu să te isterizezi la tot pasul, cum să nu ai aşteptări prea mari de la ceilalţi, chiar dacă omul, prin natura lui, şi aşa mai departe. Cam aşa sună, pe înţelesul tuturor, temele unor cursuri de formare în vederea dezvoltării personale. Cunosc cel mai potrivit om ca formator pentru asemenea cursuri. În tinereţea lui, când l-am cunoscut, era pasionat de filozofia clasică germană şi de literatura S.F., acum trăieşte din tratamentele cu bioenergie, oferite unor oameni care au nevoie de aşa ceva. Are o gândire simplă, atractivă, pe gustul multora, se pare: nu suntem singuri pe lume, fotografii făcute cu har dezvăluie că suntem înconjuraţi de pete luminoase sau întunecate, adică de duhuri bune sau rele, după cum este sufletul nostru. Suferinţa sufletului se poate trata. Într-o vreme, folosea cristale. Mi-a dat şi mie unul o dată, mic, aproximativ dreptunghiular, lăptos în unele porţiuni, transparent în altele. N-am reuşit să comunic cu piatra şi nu mai ştiu ce s-a întâmplat cu ea. Acum recurge la o metodă mai puţin costisitoare. Cu puterea minţii, îţi vede culoarea chakrelor şi, cu ajutorul ei, starea fizică şi, mai ales psihică. Mă suna, cândva, după ora zece, când apelul din reţeaua Romtelecom era gratuit, ca să-mi spună cum mă mai simt. Mă simţeam bine mai mereu, cu toate că nu-mi dădeam seama. Chakra capului, de un albastru luminos, semăna cu un OZN pe punctul de a decola spre empireu.
Posted on: Thu, 03 Oct 2013 05:49:33 +0000