A lua viaţa cuiva deodată, nu este un păcat mai mare înaintea Cerului, decât a distruge o viaţă în mod treptat, dar sigur. Persoanele care aduc asupra lor înşile o decădere sigură, prin faptele lor rele, vor suferi pedeapsa, şi fără o pocăinţă radicală, ele nu vor fi admise apoi în cer, tot ca şi unul care distruge viaţa deodată. Voinţa lui Dumnezeu stabileşte legătura dintre cauză şi efectele sale. Consecinţe grozave sunt legate de cea mai mică violare a legii lui Dumnezeu. Toţi caută să evite urmările, dar nu sunt voioşi să evite şi cauza care aduce rezultatul. Când cauza este rea, efectul este la fel, şi cunoştinţa acestuia trebuie să înfrâneze pe cel fără de lege. {AS 23.2} Locuitorii cerului sunt desăvârşiţi, pentru că voinţa Lui Dumnezeu este bucuria lor şi plăcerea lor supremă. Mulţi îşi distrug însă pe pământ propria lor fericire, îşi strică sănătatea, şi violează o bună conştiinţă, pentru că nu încetează să facă rău. Obligaţia de a omorî lucrările trupului, cu patimile şi poftele sale, n-are nici un efect asupra lor. Deşi mărturisesc pe Hristos, totuşi ei nu sunt urmaşii Lui şi nici nu vor putea să fie vreodată, până ce nu vor înceta să facă rău, şi vor face fapte de dreptate. {AS 24.1}
Posted on: Fri, 19 Jul 2013 17:49:14 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015