A trecut pe lângă mine! Ziua Limbii Române! A trecut pe furiș, repede, silențios, ca o fată desculță, furișându-se pe lângă toți pereții facebookului... Am văzut-o de câteva ori, admit, dar așa de în fugă și de neclar, încât am crezut că mi s-a părut. A fost ca atunci când vezi chipul cuiva din mersul mașinii și rămâi pe gânduri: oare chiar cunoșteai persoana sau doar ți s-a părut? Mă gândesc că dacă a fost ziua ei, a Limbii Române, ar fi trebuit să simt... Ceva, orice! Poate să văd cum vorbele mi se transformă, una după alta, în niște lumânări drepte, din ceară naturală, în care să sufle cei care m-au ascultat pe românește. Și astfel, fiecare ascultare să le îndeplinească cel puțin o dorință! Sau o înțelegere! Ori, invers, poate că fiecare cuvânt pe care l-am citit sau auzit de la alții trebuia să aibă ceva festiv! De exemplu, să fi fost colorat. Toate cuvintele să fi fost colorate ca niște acadele nemaipomenite! Sau ca niște artificii bubuind în locurile cele mai ascunse ale minții și ale inimii... N-a fost așa! Limba Română și-a sărbătorit ziua cu multă discreție. Așa cum se cuvine unei străbunici care-n fiecare zi se transformă în ceva mai tânăr și mai bogat decât a fost cu o zi înainte. Chiar și sub călcâiul celor care o cunosc mult mai puțin decât se cuvine!
Posted on: Sat, 31 Aug 2013 18:50:59 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015