A treia seară de festival şi Ion-Anapoda Pentru mine a început frumos. Ascultam vrăjit în compania prietenilor vocea Anei-Maria Galea. Trioul ce o acompania cânta un jazz de foarte bună calitate. Curtea ştrandului era plină şi mi-am revăzut şi salutat multe cunoştinţe şi prieteni. Un gin tonic, vălătuci de fum de ţigare şi mintea-mi fugea pe multe făgaşuri plăcute, vesele, melancolice. Toată senzaţia asta de bine a durat o oră... după care a început chinul. Tortura mea din seara de sâmbătă a fost formaţia "Nightlosers". Nu-mi plac vinetele de niciun fel... Ştiu, sunt foarte mulţi, dacă nu majoritatea care le adoră sub diverse forme culinare. Ei, când au intrat pe scenă "Nightlosers" am avut impresia că sunt invitat la un festin unde toate bucatele erau gătite cu vinete. De la început până la sfârşit toţi spectatorii prezenţi au fost electrizaţi... numai eu nu... eram electroşocat din ce în ce mai acerb cu fiecare piesă ce se derula. Toţi aveau fluturi în stomac, eu aveam coropişniţe. Toate inflexiunile de muzică populară românească, ungurească, orientală şi ţigănească le produceau la marea majoritate pielea găinii şi zburlirea părului de plăcere, mie însă îmi făcea pielea lividă şi părul adăpostitor de migrenă uşoară. M-am retras din grupul prietenilor pe marginea piscinei, la distanţă şi mi-am zis că, probabil fiind prea aproape, am nevoie de o oarecare distanţă ideală de audiţie. Am fost la multe nunţi în Ardeal... toată muzica lor mă trimetea urgent cu gândul la muzicanţii încropiţi şi tocmiţi pentru acele nunţi. Ritmul veşnic acelaşi, dar atât de colorat în diverse ipostaze, că nu-ţi dădeai seama. Şi "vinetele" muzicale au continuat să mă tortureze, serii de frânturi de gamă cromatică cântata în ritm popular de ceardaş, sau sârbă, sau geampara pe chitară, vioară, clape, sau repetate în ritm complex sau aritmic la infinit, exact ca la exerciţiile instrumentale de încălzire şi de dobândirea treptată a virtuozităţii. Piese populare celebre ca "Trandafir de la Moldova", "Periniţa", "Hora staccato", "Az a szép" şi altele erau malaxate-ntr-un stil de rock popular dur, zgomotos pe măsură apropae veşnic binară, producător de efecte la marginea esteticului primar şi confuz, ca-ntr-un gulaş făcut cu baclavale, pentru mine cu vinete. Am asistat la un kitsch mai valoros decât un concert de manele. Singurul fapt fericit din toată istoria asta e că prietenilor mei le-a plăcut foarte mult, spectatorii s-au simţit bine iar eu pot să-mi spun părerea liber şi sigur că mâine prietenii care au fost acolo mă vor saluta fără antipatie pe stradă, că doar nu e prima oară când sunt Ion-Anapoda. Liviu Briciu a încheiat festivalul cu, citez din memorie: "Câmpineni nu mai acceptaţi kitschul!" Am să-i urmez sfatul şi n-am să mă mai duc niciodată la un concert cu "Nightlosers", c-aşa simt eu... dar despre gusturi şi culori nu e bine să creezi dispute, spune înţelepciunea strămoşilor noştrii care i-au cucerit pe daci. Aşa că-mi pun vioara pe pălăria cântăreţului la frunză, iau o gură de bere, trag o gamă cromatică pe chitară şi-o râgâitură, dau bice la tobe, număr "iec, dui, trin , ştar" de ce nu şi "panci" pe rromani şi creez o imagine artistică de electrizează lumea... şi de ce nu, cant şi "Trandafir de la Moldova" la drâmbă sau la ţivlitoare şi adaug versurile: "Cine n-a cântat din drâmbă, face-i-s-ar mintea strâmbă"....
Posted on: Sun, 04 Aug 2013 20:36:48 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015