ABIA CAND DEVII MAMA INTELEGI ... “[...]Sa se veseleasca cea care te-a nascut.” Proverbe 23:25 Daca as fi inteles macar pentru o clipa, cu mintea mea aiurita, ce era in inima mamei care se bucura de primul meu zambet, de primii mei pasi, de primul meu cuvant, mi-ar fi fost de ajuns sa invat ce este bucuria. Daca as fi plans macar o lacrima de-a mamei, una singura din multele care au curs ori de cate ori eu, in nebunia mea, am nesocotit sfaturile, grija si iubirea ei, aceea ar fi fost singura suferinta autentica din viata mea. Si daca as fi rostit doar un cuvant din ruga ce se inalta mereu si mereu catre cer pentru mine, de pe buzele mamei, atunci acesta ar fi singurul cuvant care merita sa fie rostit. Dar nu am inteles decat bucuria mea, am plans doar lacrimile mele, si am rostit doar ceea ce am crezut eu ca trebuie rostit. Am crezut ca asa trebuie sa fie, si am continuat sa traiesc doar pentru mine. Doar mama a ramas cea care a trait si traieste pentru toti. Bucuriile mele au fost si bucuriile ei, lacrimile mele, chiar nestiute, au ingrijorat inima ei, iar cuvintele mele au facut-o sa fie mandra de mine sau sa se rusineze. Toate cate au trecut peste mine, au trecut si peste ea, pentru ca eu sunt o parte din ea. Nimic nu se compara cu bucuria ei, cu lacrimile ei, si cu rugaciunile ei. De aceea, am rugat-o sa-mi ierte nebunia si am inceput sa ma bucur de bucuria ei, sa plang de tristetea ei si sa ma rog pentru aceleasi lucruri ca si ea. Pur si simplu ... mama, te iubesc!
Posted on: Sun, 30 Jun 2013 12:34:40 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015