AMENINŢAREA DISTRUGERII PATRIMONIULUI ISTORIC ŞI ARHEOLOGIC Zona care va fi afectată prin lucrările preconizate este neîndoielnic de marcantă importanţă arheologică. Alburnus Maior - Roşia Montana de mai târziu - situat între Abrud şi Câmpeni, a reprezentat un centru minier, care a funcţionat din epoca bronzului (după ultimele concluzii ale echipei de arheologi francezi de la Universitatea "Le Mirail" din Toulouse) şi mai ales a avut o deosebită însemnătate în timpul Imperiului roman, exploatarea continuând apoi în Evul Mediu şi în timpurile moderne şi contemporane. În acelaşi timp, este vorba de una din zonele de deosebită importanţă istorică pentru români, locuri care au fost cuprinse în frământările marei răscoale din 1784 şi mai ales în extraordinarul război de rezistenţă pe care l-au purtat moţii sub conducerea lui Avram Iancu în 1848-1849. "Forţarea" unei exploatări aproape trimilenare şi lichidarea zăcămintelor de aur şi argint în câţiva ani, lăsându-se în urmă un deşert, nu poate sta în ordinea firească a unor evoluţii cât de schimbat ar fi mersul umanităţii la începutul mileniului III ! La aceasta se adaugă însă distrugerea - ştergerea imaginei ei din istorie - unei zone care ocupă un loc central în conştiinţa românilor. Inima Apusenilor va dispare ! O ordonanţă de urgenţă din 2000 privind protecţia patriomoniului imobil impune, în realizarea unor atari proiecte, executarea unor săpături de salvare. Ţinând seama de situaţia obiectivă care s-a creat, în anul 2001 a fost iniţiat de către Ministerul Culturii şi Cultelor programul Alburnus Maior. Prin protocolul încheiat cu Roşia Montana Gold Corporation, la sfârşitul fiecărui an, în funcţie de săpăturile executate şi de rezultatele lor se acordă descărcarea de sarcina arheologică pentru zona respectivă. Roşia Montana Gold Corporation a pus la dispoziţie fonduri foarte substanţiale în vederea executării cercetărilor arheologice ( 1 miliard în 2000, 31 miliarde în 2001 şi 43 miliarde în 2002) - după cum au fost angajate sume foarte importante pentru despăgubirea locuitorilor evacuaţi. Recent a apărut cel dintâi volum cuprinzând rezultatele cercetărilor efectuate până în prezent. Cu prilejul efectuării cercetărilor şi săpăturilor arheologice în campaniile din anii 1999-2002, cele mai ample fiind cele din ultimii doi ani, au fost dezvelite la suprafaţă locaşuri de cult, necropole, o incintă funerară pe valea Cornei, o clădire cu hypocaust, au fost descoperite, de asemenea, altare votive, toate atestând masiva prezenţă a unei populaţii de minieri în perioada antică romană. Cercetările din galeriile miniere, efectuate mai ales de o echipă de specialişti în acest tip de cercetare arheologică de la Universitatea "Le Mirail" din Toulouse au adăugat cunoştinţe noi şi mai ales au stabilit galerii care aparţin epocii antice sau medievale. Rapoartele de săpături publicate în volumul mai sus menţionat dezvăluie însă că ne aflăm încă la un început de drum, îndeosebi în privinţa galeriilor şi totodată, că ceea ce există reprezentând în multe privinţe un unicum trebuie apărat de distrugere. În ceea ce priveşte zona de suprafaţă - în conformtate cu informaţiile pe care ni le-a furnizat prof.Al.Suceveanu, directorul adjunct al Institutului de Arheologie "V.Pârvan" al Academiei Române - prin mijloace aeriene, instrumente electro-magnetice şi prin străbatarea "cu piciorul" în 1999-2000 a fost "periată" o suprafaţă de 100 ha, fiiind selecţionată o subzonă de 10 ha care s-a considerat că prezintă concentrări de monumente arheologice. Din aceste 10 ha au fost cercetate prin săpături 3 ha, rămânând a mai fi cercetate alte 7 ha. Cu toată munca asiduă a arheologilor, efectuată pe baza sprijinului financiar al lui Roşia Montana Gold Corporation, cu toate bunele rezultate obţinute, raportând aceste suprafeţe la întreaga suprafaţă de mii de hectare care va fi afectată de operaţiile preconizate, ea rămâne infimă. Mai grav, în 2001 a fost acordată o descărcare de sarcină arheologică pentru câteva sute de hectare, deşi zona efectiv cercetată n-a depăşit 4 ha. Cercetarea arheologică trebuie să aibă în vedere întreaga suprafaţă ameninţată de distrugere, ea trebuie continuată acolo unde ar exista cea mai vagă supoziţie a existenţei unor vestigii nedescoperite, iar mai ales descărcările de sarcini arheologice nu trebuie date decât după ce există certitudinea inexistenţei unor sau altor vestigii şi numai pentru suprafaţa efectiv şi corect cercetată. De asemenea, credem că ar trebui revăzute, în ceea ce priveşte anii anteriori, exactitatea descărcărilor de sarcină arhelogică care au fost emise. Oricum, o cercetare arheologică în conformitate cu cerinţele ştiinţei a uriaşei suprafeţe ameninţată cu dispariţia impune încă mulţi ani de muncă, cu toate sumele pe care compania în cauză s-ar arăta dispusă să le pună la dispoziţie. Galeriile reprezintă un obiectiv şi mai important pe plan arheologic, având în vedere însemnătatea lor pe plan mondial. Descoperirea succesivă a tăbliţelor cerate (începând cu secolul al XVIII-lea), preţioase izvoare istorice, apreciate ca atare pe plan internaţional, ca şi alte vestigii, unele descoperite chiar în cercetările recente, impun o cercetare minuţioasă a ansamblului galeriilor. Reţeaua lor este uriaşă, cele moderne şi contemporane interferându-se şi uneori îmbinându-se cu cele antice sau medievale. Totodată, multe galerii sunt inaccesibile, prin surpări sau inundări, altele au intrările zidite. O descărcare corectă de sarcină arheologică nu s-ar putea însă face decât dacă această reţea este cercetată cu zăbavă în întregimea ei, mai ales că lucrările de exploatare preconizate vor duce practic la distrugerea lor. Echipa Universităţii din Toulouse a cercetat în 1999-2001 circa 70 Km de galerii, în masivele Carnic, Cetate, Hăbad, Orlea, Ţarina, Carpeni, neputând însă pătrunde în multe locuri şi efectuând mai ales ceea ce s-ar putea defini drept "vizitare", cercetările fiind mai localizate. Potrivit datelor furnizate de prof. Suceveanu s-au găsit 3-4 Km de galerii antice şi 4-5 Km de galerii medievale. Dintre galerii se impun unei atenţii deosebite Orlea şi Cătălina-Monuleşti, pentru care arheologii au propus conservarea lor in situ. O problemă o ridică şi exploatările şi dinamitările curente prin care sunt stânjenite lucrările arheologilor. Oricum, se impune, mai ales dacă proiectul lui Roşia Montana Gold Corporation va fi concretizat, să fie cercetate în integralitatea ei reţeaua de galerii, compania urmând a-şi asuma costurile şi trebuind a se păstra in situ tot ceea ce s-ar impune. Ameninţarea distrugerii vestigiilor arheologice prin proiectul de exploatare al lui Roşia Montana Gold Corporation a atras atenţie peste hotare, dând ocazia unor campanii de presă care, prin conţinutul lor, chiar dacă au şi motivaţii de natură politică internă sau externă, sunt departe de a fi benefice României. O rezoluţie semnată de 32 de membri ai prestigioasei Académie des Inscriptions et Belles Lettres a Institutului Franţei, o rezoluţie a Adunării generale a Consiliului Internaţional pentru Monumente şi Situri (ICOMOS), precum şi semnăturile a peste 700 de specialişti din lumea întreagă arată o reacţie internaţională din lumea specialiştilor peste care nu se poate trece cu uşurinţă. Trebuie să avem în vedere că această acţiune de contestare externă va continua, ori chiar se va intensifica, mai ales când se va trece la distrugerea zonei.
Posted on: Sat, 14 Sep 2013 13:16:56 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015