AURARII Ep. 37 LUMINĂ, CULOARE ŞI SUNET MOTO: Minerul este fiinţa blajină ce se îngroapă de mii de ori pentru a ieşi la lumină cu braţele încărcate de fructele străfundurilor, pentru a alimenta şi între- ţine progresul. Cei care au crezut că minerii sunt oameni fără speranţă şi că astfel fiind şi-ar fi asociat puterea lucrativă, doar, cu opacitatea întunericului s-au înşelat amarnic pentru că sub cuprinderea acestuia treazul lor spirit a punctat şi în civilizaţie cu aceiaşi forţă precum cel al creatorilor de sub lumina unduitoare a soarelui. Că este astfel, pentru cititorul brădean câteva nume ale dăltuitorilor de frumos angajaţi în minerit cei ce şi-au durat obsesia creativă asociat cu exerciţiul peren al îndeletnicirilor auxiliare mineritului, respectiv al celor ce dinlăuntrul contingentului minier au aşezat pete de culoare pe canalele formative ale dăltuitorilor de frumos cu dorinţa ardentă, pe de o parte, de a se adăuga făuritorilor de artă, iar pe de altă parte să se enumere printre cei ce aşează cărămizi temeinice la edificiul ce se numeşte civilizaţia Terrei. Corneliu Arsin: începând cu anul 1965, director general al Trustului Aurului Brad, unitatea economică ce a condus şi supervizat exploatarea resurselor auro-argintifere ale României, transformând târgul, mai ieri, prăfuit al Apusenilor într-un centru de comandă al economiei naţionale, în „Capitala de Aur a României”. În mintea şi îndemânarea tânărului, pe atunci, inginer, bătea, cu imbold de ieşire la public, una din componentele artelor frumoase. Ca orice creator se afla sub „dulcea teroare a creaţiei”. A gândit şi a pus la punct exploatarea capacităţii lemnului de a se transforma din material brut în imagine, şi prin aceasta în operă de artă. A gândit să se dedice „intarsiei” şi pe cale de consecinţă şi-a folosit orele de răgaz, de liberă respiraţie, în scop de tihnă, în ore de efort susţinut pentru a exploata capacitatea lemnului de a se converti în peisaje, în imagini sau după caz în portrete. S-a dovedit a fi un prolific creator şi pentru ca lucrul său, convertit în opere de artă, să ajungă la marele public l-a expus în expoziţii de intarsie. Dintre acestea amintim expoziţiile deschise la Casa de Cultură din Brad şi la omoloaga acesteia din Deva ş.a. Emil Ţegean , inginer chimist, şeful Laboratorului din Gurabarza, de pe lângă Trustul Aurului Brad, clujean de origine, persoană din adâncurile căreia se dorea scoasă la lumină capacitatea discursivă a uleiurilor aşezate pe pânză, frumosul din culoarea alcătuitoare de imagini. Dedicat picturii E.Ţ. se dovedeşte a fi un harnic artizan de imagini, fie ele peisaje fie portrete. Obsesia creatoare şi-o aşează pe întreg timpul său liber şi pune în valoare lucrări de bună valoare artistică. Compare cu lucrări la public în expoziţiile vernisate la Brad, „Casa de Cultură”, la Moldova Nouă judeţul Caraş Severin şi la Alba Iulia judeţul alba. Petru Haiduc, geolog în cadrul serviciului geologic al Trustului Aurului Brad şi mai apoi al Întreprinderii Miniere Barza-Brad, iese la public cu o manieră picturală originală. Îşi propune şi realizează lucrări picturale folosind ca materie de execuţie roci colorate fie măcinate fie sparte din care prin aplicare pe pânză prin lipire cu adezivi, realizează peisaje, flori şi portrete. Intră în breasla pictorilor şi picturii cu o manieră absolut personală de lucru. Este „geologul” care transformă roca în material cromatic utilizant în pictură. Dintre expoziţiile prin care şi-a prezentat la public arta ne este cunoscută cea organizată sub auspiciile Casei de Cultură din Brad. Cornel Costea inginer miner în cadrul serviciului tehnic al Trustului Aurului Brad, compare în faţa opiniei publice brădene şi ca virtuos al viorii. Calităţile sale de violonist aveau să fie exploatate de „Marele vrăjitor al culturii brădene” cel care a fost Silviu Olosu, personalitate ce pe lângă îndeletnicirea, ternă, de profesor de muzică îşi propune să ofere localităţii şi locuitorilor săi multiple valenţe de făuritor de cultură, fiind prezent în viaţa culturală locală cu: întemeietor şi dirijor al unei orchestre semi-simfonice, ca regizor şi autor al punerii în scenă cu cântăreţi locali a operetei „Cânt de libertate”, şi autor şi mentor-dirijor al formaţiei corale „Cantilena”. Sub bagheta lui Silviu Olosu avea să-şi găsească loc Cornel Costea ca prim-violonist al orchestrei. 9 martie 2012 Tiberiu Vanca
Posted on: Mon, 26 Aug 2013 07:07:31 +0000