Abia am împlinit două luni de la înființare și deja îmi vine să renunț… Oricât mi-ar plăcea să mă consolez cu ideea falsă că sunt la început și nu pot avea totul dintr-o dată, simt că optimismul mă cam părăsește! Mai ales acum, când văd statisticile celor care îmi văd postările, și nu mi-e ușor să văd că zeci de persoane văd postarea mea și totuși… nu răsare nici un like. Și mai greu îmi e când văd că textul postat de nu știu ce pagină acum un minut are deja 50 de aprecieri. M-am auto-amăgit că sunt anumite intervale de timp în care lumea nu e prea prezentă pe Facebook – dar eu sunt ignorată la orice oră aș posta. M-am auto-amăgit că la început e mai greu, dar am văzut pagini înființate de 3 luni care avea mii de aprecieri. M-am auto-amăgit că, până la urmă, nu numărul de like-uri dă valoare unei postări, dar… să fim serioși! E ca și cum ai sta cu marfa pe raft și ai spune că nu contează dacă o cumpără cineva! M-am auto-amăgit că textele mele sunt prea lungi și lumea n-are răbdare să le citească, dar am văzut cum distribuiau articole de pe Google sau bloguri, de 10 ori mai lungi decât postările mele. N-am cerșit like-uri și nici n-am de gând s-o fac. Mi-am invitat prietenii din listă să-mi aprecieze pagina, i-am anunțat pe cei din lista de mess și de câteva ori am distribuit pe profilul meu. Și așa m-am simțit destul de penibilă… Nu am obligat pe nimeni să mă aprecieze. Am vrut și vreau în continuare să fac ceva prin forțe proprii. Să mă dezvălui așa cum sunt, cu gândurile și opiniile mele. Am pus suflet în fiecare postare, am încercat să fiu activă chiar dacă eram obosită sau tristă. Dar am obosit… Simt că vorbesc singură… Am obosit să pun suflet în ceva ce nu interesează pe nimeni. Intenționam chiar să-mi fac un blog, pentru că simțeam că am mult mai multe de spus. Intenționam să postez povestea pe care o scriu acum, să aflu părerea fanilor mei despre prima poveste pe care o scriu până la final (deși nu e prea reușită, dar nimic nu iese perfect de prima dată). Pentru ce?... Un prieten mi-a spus că nu am în listă persoanele care să mă aprecieze. Asta e evident, din moment ce tocmai foștii mei colegi, care nu mai încetau cu laudele la adresa poeziilor mele și îmi spunea ”continuă să scrii” nici nu s-au sinchisit să îmi aprecieze pagina. Probabil că nu s-au obosit nici măcar să arunce un ochi să vadă despre ce e vorba. E mai simplu să distribuie texte răsuflate care se găsesc pe fiecare pagină… Asta sunt eu, mă descurajez ușor… Nu vreau să impresionez pe nimeni, nu încerc să smulg niște like-uri din milă și nici să mă plâng. Dar, atunci când voi fi prea dezamăgită pentru a mai posta, vreau să înțelegeți de ce… Faptul că am un like la o postare nu mă încurajează… mă simt ca un actor care a dat tot ce are mai bun pentru un spectacol de care e mândru și care, la final, are un singur spectator…
Posted on: Sat, 28 Sep 2013 21:10:00 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015