Abia azi am realizat că fiică-mea mai are un nume derivat din Andrei și n-am sărbătorit-o niciodată așa că am fost cuprins de remușcări. Și am întrebat-o ce-și dorește ținând cont că nu sunt deplasabil și nici târâbil decât pe distanțe scurte. După ce a cântărit opțiunile a ales: să îi termin povestea cu balaurul cu trei capete pe care i-am promis-o de jumătate de an. Nu știți ce m-a chinuit povestea aia. E calvarul meu și regret clipa în care i-am zis-o prima oară. I-am spus că nu e bine să pedepsească un cetățean cu febră și muci, dar n-am avut sorți de izbândă. Și ca și cum nu era de ajuns mi-a cerut să o fac în versuri. Aveți mai jos prima parte. Gândiți-vă că e scrisă cu creierul încălzit la 39 de grade, deci vă rog, have mercy. A fost odată ca niciodată, Pe un tărâm minunat, într-o lume uitată, O famile de balauri, cu capete trei Și azi îți voi spune-o poveste cu ei. Era o famile ciudată, dacă mă crezi când îți zic (Dacă nu crezi pot tace chitic!) Și voi începe prin a-ți aduce aici Câteva informații despre bunici: Bunicul era cel mai respectabil balaur Îi plăceau cavalerii și bea Sânge de taur Dar, ca orice bătrân, avea o meteahnă a sa: Fiecare cap poftea altceva: Capul din dreapta prefera englezii uscați Capul din stânga - francezi fezandați, Iar capul din mijloc sugea doar vikingi - (Prea sărați să-i înghiți poți însă să-i lingi!) Bunica balaur era o reptilă de treabă Și-și mesteca mâncărica fără de grabă Dacă acum mă întrebi ei ce îi plăcea Pot spune arabi, turci și tătari făcuți musaka. Tăticul balaur era un lingvist Studia limbi străine, dar era trist Pentru că atâtea lecții până acum luase Că fiece cap alt grai învățase. Capul din stânga vorbea în germană, Cerea ordine, disciplină și chiar dări de seamă, Capul din dreapta în română grăia Pân la amiază el continuu cânta... (Vrei să știi tu acuma ce cânta până-n prânz? Un cântec de foame cu brânză, viezure, mânz.) Iar capul din mijloc era mereu supărat Vorbea ungurește și mânca separat. O perioadă tăticul balaur a stat internat Și o mulțime de doctori l-au consultat Dar niciunul n-a fost în stare a face Cele trei capete să se împace. Dar atâtea pastile ei i-au dat să înghită Că l-a cuprins o foame cumplită Și cum în spital mâncarea e-adusă la pat Cu cărniță de doctor s-a întremat. Mămica balaur e chiar ea de poveste Pentru că un personaj ca ea nu mai este Două capete erau naturale, al treilea din plastic Dar avea un fund (considerat de specialiști ) fantastic. Iată c-am ajuns și la balaura mică, Cea mai drăgălașă șopârlă pitică, Numai că avea un defect destul de nefericit Un cap era rr-it, unul ss-it și-al treilea , o să râzi, bâlbâit. Ea încerca să vorbească frumos Numai că totul îi ieșea cam pe dos Și-tunci stătea bosumflată prin casă rupând flori dintr-o glastră Iar seara scotea flăcări pe nas (cum face și mami a noastră) Mămica ei a încercat multe rețete Motiv pentru care a consumat zece babete Chiar și o sută de înțelepți au fost înghițiți Dar s-a dovedit că erau toți tâmpiți. Până când într-o seară de vară A auzit o veste bizară Cum că pe un munte din depărtare Exista un leac miraculos, dar amar foarte tare. Și pitica balaur își luă bocceluța Își sărută mămica, pe tati și bunicuța Îl bătu pe bunicu pe spate Și voioasă plecă mai departe.
Posted on: Sun, 01 Dec 2013 19:46:23 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015