Acuitatea vizuală (AV) reprezintă capacitatea ochiului de a distinge forma, dimensiunea şi conturul obiectelor din spaţiu. Acuitatea vizuală reflectă funcţionarea foveolei, dar şi funcţionarea căii vizuale în totalitate, iar măsurarea acuităţii vizuale este un timp esenţial şi iniţial în toată examinarea vizuală. Acuitatea vizuală comportă două componente: • Rezoluţia – capacitatea de discriminare între două repere spaţiale apropiate; • Recunoaşterea – capacitatea de integrare la nivel cortical a semnalelor primite de receptorul vizual (AV morfoscopică). La ora actuală acuitatea vizuală este privită ca un parametru care se modifică în dependenţă de vârsta şi maturitatea pacientului. Castiella crede că aceasta variază de la 0.14 la vârsta de 1 an, la 0.5 la vârsta de 3 ani, la 1 la vârsta de 8 ani. Marieta Dumitrache susţine în „Explorări şi investigaţii în oftalmologie” că acuitatea vizuală considerată normală este: 0.03 la nou născut, 0.05 la 2 luni, 0.1 la 3 luni, 0.3 la 9 luni, 0.5 la 24 luni şi 1 la 5 ani. Pacientul ambliop înregistrează o scădere a acuităţii vizuale morfoscopice a ochiului afectat care nu poate fi justificată de nici o leziune organică, iar în funcţie de deficitul determinat, ambliopia funcţională poate fi clasificată în diferite grade. Această acuitate vizuală morfoscopică subnormală reprezintă primul pas în detectarea ambliopiei fiind acuza principală pentru care pacientul se prezintă la medicul oftalmolog. Acuitatea vizuală se determină atât monocular la fiecare ochi în parte, cât şi binocular, şi se calculează după formula: AV= d/D, unde: • d – distanţa de la care este citit optotipul de către pacientul examinat; • D – distanţa de la care este citit rândul optotipului de către un ochi emetrop.
Posted on: Tue, 23 Jul 2013 18:51:20 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015