Acum cinci ani a inceput oficial criza. Luni, 15 septembrie 2008, - TopicsExpress



          

Acum cinci ani a inceput oficial criza. Luni, 15 septembrie 2008, in SUA, a cazut Lehman Brothers, una dintre cele mai puternice banci de investitii din lume, fiind lasata sa se prabuseasca. De aici, pe rand, ca intr-un joc de domino, mari grupuri financiare s-au predat rivalilor, pietele financiare au rezistat numai cu ajutorul statelor lor nationale, care au pompat, peste noapte, mii de miliarde de dolari sau euro, pentru a le tine in viata. Tari intregi – Irlanda, Portugalia, Grecia, Spania si Italia – au fost tinute in euro numai prin perfuzii financiare. Gigantii financiari, stat in stat, de la AIG, Merrill Lynch, Goldman Sachs, Citigroup din SUA, RBS, Lloyds in Marea Britanie, ING (Olanda) si pana la Erste si Raiffeisen (Austria), au fost salvati, practic, cu banii contribuabililor. La noi, toata clasa politica si financiara, incepand de la presedintele Basescu, toate guvernele, partidele parlamentare, continuand cu Banca Nationala si tot sistemul bancar, s-a salvat pe ea si apoi pe Romania, apeland, peste noapte, la ajutorul creditorilor internationali FMI, Banca Mondiala si Uniunea Europeana si apoi la imprumuturile de pe pietele externe. Apoi a urmat cresterea TVA, de la 19% la 24%, care a intors o economie cu un deceniu in urma si taierea salariilor bugetarilor. In final, asta inseamna o factura de peste 40 ml. euro. Acesta a fost pretul salvarii macroeconomice si a liderilor politici si financiari in toti acesti cinci ani. Daca din punct de vedere macroeconomic am rezistat loviturilor crizei, din punct de vedere microeconomic, cei cinci ani sunt practic un dezastru. O intreaga clasa de mijloc, incepand de la antreprenori, pana la cei cu pozitii de middle manageri in companii, a fost trimisa la pamant. Intrarea in insolventa, restantele la credite, taierea salariilor si apoi concedierea oamenilor, au fost singurele masuri de aparare intr-o economie unde usile finantarii au fost trantite pese noapte, ostila din punct de vedere administrativ, ca mediu de a-ti desfasura activitatea, strivita de monopolurile private, formate in piete unde jucatorii sunt doar din punct de vedere teoretic in concurenta. Ca si cum acest lucru nu ar fi fost de ajuns, toata clasa politica, haina si lacoma, lipsita de viziune si solutii care sa relanseze afacerile, se infrupta si traieste din aceasta economie privata, fara sa puna nimic bun in loc, decat scandal, injuraturi si o lehamite generala. 115.000 de firme au intrat in insolventa, dintre care, statistic, numai 2%-3% vor reveni in piata, credite de 30 de mld. lei au devenit neperformante, vanzarile au cazut la jumatate, daca nu, chiar mai mult, pentru zeci de mii de companii, 600.000 de locuri de munca s-au pierdut in acesti ani, piete intregi s-au prabusit, valoarea activelor a scazut cu 30%-50%, iar gradul de indatorare a unei intregi Romanii, incepand de la stat pana la o persoana fizica, a crescut peste noapte, din cresterea cursului leu/euro sau a dobanzilor. Dar cel mai important lucru care a secat dupa cinci ani de criza este energia fie a antreprenorului, a managerului sau a angajatilor. Ironic, clasa politica pare sa aiba energie in continuare, la modul in care se lupta zi de zi, public si in subteran. Clasa de business, sub multinationale si companii mari pana la o persoana fizica autorizata, nu mai are un orizont, nu mai vede ce este dincolo de ziua de maine sau de maxim un an, fiind ocupata cu supravietuirea zilnica, cu plata salariilor, a taxelor, cu recuperarea banilor de la clienti sau cu inrosirea telefoanelor in cautare de comenzi. Pentru multinationale si marile companii, criza a fost castigatoare. Beneficiind de linii de finantare fara probleme fie de la grupul-mama, fie de la banci; de usi deschise la guvern, la ministri, la liderii politici, la FMI sau la Bruxelles; de pozitiile de monopol unde exista concurenta, dar lipseste cu desavarsire pentru ca nici un jucator nu are interesul sa ridice sabia, ceea ceea ce le-a permis majorari de preturi, marile companii si-au consolidat pozitia de rentier, intr-o economie fragila, pentru cel putin un deceniu de acum inainte. Pentru restul antereprenorilor lupta pentru supravietuire este viata de zi cu zi. Nimeni nu a stiut ca vine criza peste noi, cum va arata ea si ce va lasa in urma. In toamna lui 2008, presedintele Traian Basescu, premierul Calin Popescu Tariceanu si guvernatorul BNR Mugur Isarescu spuneau: Ce treaba are Romania cu criza? Criza este acolo in America, la ei acasa, noi suntem o oaza intr-o furtuna. Cu aceasta „prognoza”, guvernul Tariceanu si ministrul Finantelor Varujan Vosganian au aruncat in piata aproape 12 mld. lei (4 mld. euro), cat avea bugetul bani in plus. Din februarie 2009, bugetul a fost numai pe minus, iar toate guvernele au supravietuit numai din imprumuturi. Lipsa unei strategii de relansare economica, de solutii pentru a opri caderea unor piete, de investitii, de proiecte pentru a aduce bani in Romania (afacerea eolienelor a adus, intr-adevar, bani in tara, dar fara business local si o ocupare de forta de munca); pe langa toate acestea, au intervenit si dezechilibre in sistemul energetic. In aceste conditii, clasa de business a fost lasata sa se descurce pe cont propriu, sa se omoare singura, ceea ce a facut ca, dupa cinci ani, fiecare sa stea continuu sub amenintarea insolventei si a falimentului. Cu aceasta povara la grumaz, sufocata de lipsa aerului financiar si manata de la spate de o administratie haina si lacoma, clasa de business a spus stop viitorului, stop investitiilor, stop angajarilor. Sa treaca criza, si mai vedem. Problema este ca nu stim cand trece criza. In toamna lui 2008, credeam ca va tine numai cateva saptamani si, poate cel mult, trei-sase luni. In 2009, am impins termenul de iesire din criza la un an. In 2010, cand s-a majorat TVA si s-au taiat salariile, sperantele s-au diminuat. In 2011, economia parea ca da ceva semne de viata. In 2012, criza politica a impins din nou economia sub apa. Acum, nici noi nu stim daca iesim la suprafata sau continuam sa plutim in deriva. Oricum, in numai cinci ani, s-a ras o intreaga clasa de mijloc. Si nu numai criza a fost de vina. SURSA: Ziarul Financiar.ro
Posted on: Fri, 04 Oct 2013 05:37:36 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015