“Adevărul este lângă noi…” “Adevărul este dincolo de noi…” “Intelectul este dat omului să cunoască adevărul…” “Intelectul este dat omului să primească adevărul…” Eu consider că intelectul este dat omului pentru a accepta adevarul. Paradoxal, chiar dacă adevărul este pur, unic, irepetabil, percepţia lui poate fi denaturată. Un absolut răsfrânt în imagine? Adevărul poate primi atributul relativului, prin filtrarea lui în interiorul gândirii, poate căpăta un procent însemnat de subiectivim şi de aceea poate fi definit şi înţeles prin sistemul oglinzilor paralele. Oglinzile minţii şi sufletului. Adevărul meu, este reflectat în oglinzile mele. Oglinzile celui din faţa mea, reflectă parţial - funcţie de unghiul de reflexie, sau imperfect – funcţie de calitatea lor, adevărul exprimat de mine. Este o afirmaţie care argumentată fiind de fenomenul reflexiei sau al refracţiei consider că nu poate fi combatută. Este aproape un paradox. Paradoxul? Limita până la care poate accede inteligenţa umană. Dincolo de limită? Neant. Sau marele…nimic.
Posted on: Sat, 22 Jun 2013 09:51:16 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015