Adânc în interiorul fiecărui om există un loc retras, tainic unde sălăşluieşte esenţa misterioasă a fiinţei lui. Această realitate adâncă este acel ceva în om care este ceea ce este din sine, fără să aibă legătură cu vreo altă parte a naturii complexe a omului. Este „Eu Sunt” al omului, un dar de la EU SUNT, Cel care 1-a creat. EU SUNT - Dumnezeu, există prin Sine, nu decurge din nimic; „Eu sunt” - omul, derivă din Dumnezeu şi este dependent în fiecare moment de aprobarea Sa creatoare pentru a continua să existe. Unul este Creatorul, mai presus de toate lucrurile, Cel îmbătrânit de zile, care locuieşte într-o lumină de care nu poţi să te apropii. Celălalt este o creatură şi, chiar dacă este mult mai privilegiat decât celelalte, totuşi, rămâne doar o creatură, un pensionar care trăieşte din mila lui Dumnezeu şi un cerşetor înaintea tronului Său. Entitatea despre care vorbim, aflată adânc în interiorul omului, este numită duhul omului în Scriptură. „În adevăr, cine dintre oameni cunoaşte lucrurile omului, afară de duhul omului, care este în el? Tot aşa: nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu” (1 Corinteni 2:11). Aşa cum cunoaşterea de Sine a lui Dumnezeu se află în Duhul cel veşnic, tot aşa cunoaşterea de sine a omului se face prin duhul său, şi cunoaşterea lui Dumnezeu de către el se face prin amprenta directă a Duhului lui Dumnezeu asupra duhului omului. Importanţa acestui lucru nu poate fi supraestimată atunci când gândim, studiem şi ne rugăm. El dezvăluie spiritualitatea fundamentală a omenirii. Neagă faptul că omul este o creatură care are un duh şi declară că el este un duh care are un trup. Ceea ce îl face o fiinţă umană nu este trupul, ci duhul lui, în care a fost pus la început chipul lui Dumnezeu. Una dintre cele mai eliberatoare declaraţii din Noul Testament este aceasta: „închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl. Dumnezeu este Duh; şi cine se închină Lui trebuie să I se închine în duh şi în adevăr” (Ioan 4:23, 24). Aici natura închinării este prezentată ca fiind în întregime spirituală. Adevărata religie este strămutată de la hrană şi zile, de la haine şi ceremonii şi este aşezată acolo unde îi este locul - în unirea duhului omului cu Duhul lui Dumnezeu. Pentru om, cea mai tragică pierdere suferită în Cădere a fost faptul că Duhul lui Dumnezeu a părăsit acest sanctuar lăuntric. Adânc în centrul fiinţei umane se află un rug potrivit pentru a fi sălaşul Triunului Dumnezeu. Dumnezeu a plănuit să fie acolo şi să ardă cu flacără nprală şi spirituală. Omul, prin păcatul său, şi-a pierdut acest privilegiu minunat, de nedescris, iar acum trebuie să locuiască acolo singur. Fiindcă acest loc este atât de intim încât nicio creatură nu poate intra; în afară de Hristos nu poate intra nimeni, şi El intră numai pe baza invitaţiei credinţei. „Iată Eu stau la uşă, şi bat. Dacă aude cineva glasul Meu şi deschide uşa, voi intra la el, voi cina cu el, şi el cu Mine” (Apocalipsa 3:20). Prin lucrarea misterioasă a Duhului în naşterea din nou, ceea ce Petru numeşte „firea dumnezeiască” pătrunde adânc în lamura inimii credinciosului şi îşi stabileşte reşedinţa acolo. „Dacă n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui”, deoarece „însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu”. Un astfel de om este un adevărat creştin - doar un astfel de om. Botezul, confirmarea, participarea la Cina Domnului, membralitatea într-o biserică - acestea nu semnifică nimic dacă actul suprem al lui Dumnezeu în regenerare nu are loc. Practicile religioase exterioare pot avea sens pentru sufletul în care locuieşte Dumnezeu; pentru oricine altcineva ele nu numai că sunt nefolositoare, ci pot deveni chiar curse, înşelându-i cu un sentiment de siguranţă fals şi periculos. „Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice” este mai mult decât o zicală înţeleaptă; este o sarcină solemnă dată nouă de Cel Căruia îi pasă cel mai mult de noi. Trebuie să acordăm cea mai mare atenţie acestui lucru ca nu cumva să îl lăsăm să ne scape vreodată. A.W.TOZER, Omul: sălaşul lui Dumnezeu
Posted on: Tue, 23 Jul 2013 08:02:03 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015