Akita Inu Câinii Akita sunt nativii insulei Honshu. Numele este împrumutat de la cel al prefecturii Akita, situată în partea de nord-vest, unde s-a stabilit că au apărut primele exemplare, prin secolul al XVII-lea, create în scopul participării la vânătoarea de urși, mistreți și alte animale mari. Conform tradiției încă menținută în Japonia, Akita Inu descind din legendarii câini de rasa Matagi. Analizele ADN îi plasează printre cele 14 cele mai vechi rase de câini domesticiți, deținători ai "genei ancestrale" a lupilor străvechi. De-a lungul timpului rasa a avut mai multe întrebuințări în țara natală, fiind, pe lângă asistent la vânătorile de cerbi și urși, câine de pază al reședințelor nobiliare, câine de luptă, animal de tracțiune pentru sanie și în serviciul forțelor de ordine/armatei. Akita Inu se bucură de o imensă popularitate în Japonia, unde sunt considerați simbol național. Rasa este inclusă în lista celor șapte monumente ale naturii. Japonezii îi consideră cei mai loiali companioni și protectori ai casei. Akita Inu simbolizează prosperitatea și sănătatea. Există chiar și acum tradiția ca, la nașterea unui copil, părinții să primească în dar mici statuete reprezentând un câine Akita Inu, în semn de sănătate, fericire și viață îndelungată. De asemenea, cei aflați pe patul de suferință primesc același dar de la prieteni și cunoscuți. Rasa a fost adusă în Statele Unite în anul 1937 de o oarecare Helen Keller, dar cele mai multe exemplare au pătruns în SUA după Cel De-al Doilea Razboi Mondial, când numeroși soldați americani cantonați în Japonia s-au întors acasă ducând acești câini cu ei. Akita Inu sunt foarte potriviți ca și câini de pază. Este recomandabil să fie supravegheați atunci când se află în apropierea copiilor mici, pentru că nu suportă să fie tachinați prea mult. Are reacții temperamentale rapide, poate evolua rapid de la o stare placidă la una amenințătoare, mai ales în prezența instrușilor, sau altor animale cu care nu au fost socializați. Sunt capabili de ferocitate, nu trebuie scăpat din vedere faptul că, nativ, acești câini nu ezitau să se angajeze în luptă cu un urs rănit. Nu obișnuiesc să latre prea des, unul din numele date în insula Honshu era „vânătorul tăcut”. Se angrenează în jocuri alături de membrii familiei dar poate deveni plictisit și stricător atunci când este lăsat singur pentru perioade lungi de timp.
Posted on: Mon, 05 Aug 2013 17:06:10 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015