Al toamnei surâs Al toamnei surâs mă-nfioară, iubito Stăpână rugina, stăpân este vântul Pe frunze aleargă culori de-mbătare Căzând în uitare, le cheamă pământul. Ce trişti îţi sunt ochii în noaptea tăcută Mai bine m-ai ţine în calda-mi visare ! Îţi simt adierea ce-ţi curge pe pleoape Când toamna surâde, aş vrea alinare ! Hai, vino sub stânca ce străjuie valea Să-ntindem uitarea pe frunzele moarte De vine-ntuneric şi ceaţa-o să ningă Iubirea născută, pe valuri ne poarte. Surâsul sălbatec, ce tare mă-ncruntă ! Mestecenii parcă, ne cântă de nuntă Nici noaptea nu ştie precis ce să facă Doar brazii, schimbarea, oftând, o înfruntă. Mai pune-mi pe buze, din buze, licoare... Ce doare tăcerea, când toamna surâde ! Priveşte copacii, cum tremură frunze Surâsul amarnic, al verdelui gâde. Mă ţine, iubito, mai strâns, lângă tine ! Ce veşted mi-e gândul când toamna se-ntinde Mi-aduce aminte de-a verii candoare Cât costă iubirea ? Şi cine o vinde ? Ah, scumpa mea dragă, mai tare mă ţine ! Ce dulce ţi-e chipul în noaptea albastră Frunzarele nopţii îşi scutură umbre Iar toamna ? surâde, la dragostea noastră... Sandu Cătinean din Bonţida
Posted on: Tue, 01 Oct 2013 04:28:55 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015