Alba – provine de la numele orașului Alba Iulia. Mai precis de la culoarea albă a zidurilor din piatră ale cetății medievale; Arad – se crede că provine de la numele cavalerului Orod, cavaler la curtea Regelui Ștefan I al Ungariei, care, în secolul al XI-lea a ajuns în această zonă; Argeș – provine de la denumirea râului Argeș care, pe vremea dacilor era numit Argessos (însemnând, cel mai probabil, “strălucitor”); Bacău – există mai multe etimologii posibile: un conducător local numit Bako, strugurelui, care crește în vecinătatea orașului Bacău și este numit “bacă” sau chiar zeul Bachus; Bihor – unii spun că ar proveni din sârbescul “vihor” (volbură), alții sunt de părere că ar avea o etimologie traco-dacică, după numele cetății “Biharea” (din bi – doi și harati – a lua, a duce), posibil cu sens de două posesiuni; Bistrița-Năsăud – probabil de la râul Bistrița (denumire de origine slavonă – apă repede) și de la orașul Năsăud (din cuvântul german Nussdorf – Satul nucilor); Botoșani – de la un boier numit Botaș (cea mai veche pecete cunoscută până acum a Botoșaniului poartă inscripția “Pecetea târgului Botaș”); Brașov – de la numele rîului Brașovia, azi identificat de cei mai mulți specialiști cu râul Graft/Pietrele lui Solomon, mult mai mare și mai învolburat cu mult timp în urmă(denumire peceneagă: bara šu – apă cenușie); Brăila – de la indo-europeanul “bhreg”, însemnând pisc vertical (cu referire la versantul Dunării, orașul numindu-se în trecut “Piscul Brăilei”); (București – de la stâna ciobanului Bucur care, dorind să se apare de otomani, și-a clădit o cetate și o biserică) Buzău – cel mai probabil de la cuvântul autohton “buză”; Caraș-Severin – de la râul Caraș (de la cuvântul sârbo-croat Kraš – zonă calcaroasă); Călărași – din cuvântul călăraș – corp militar auxiliar în evul mediu, în Țara Românească; Cluj – din latinescul Clusium (castru medieval), nume dat de coloniștii germani (Klausenburg); Constanța – de la orașul Constanța (care a fost denumit Constantiana de împăratul bizantin Constantin cel Mare); Covasna – din cuvântul slavon “cvaz” (acrișor, referitor la gustul apelor minerale din zonă); Dâmbovița – posibil după râul Dâmbovița (de la cuvântul dâmb); Dolj - de la cuvântul slav “dolu” (vale); Galați – fie de la tribul celtic al galilor, care locuiau prin aceasă zonă în antichitate, fie de la regiunea Galiția; Giurgiu – de la orașul Giurgiu, fondat de genovezi în secolul XIV pentru a controla traficul pe Dunăre, numit după Sf. Gheorghe (San Giorgio), patronul orașului lor natal; Gorj - de la cuvântul slav “gora” (munte) și râul Jiu (“Jiul de munte”); Harghita – probabil din har (“deal” sau “munte” în limbile semitice și turcice); Hunedoara - de la orașul Hunedoara, provenit din numele propriu maghiar Hunyad și vára – cetate (cetatea lui Hunyad); Ialomița - după râul Ialomița, denumire de origine slavonă (“ialov” – pustiu); Iași - posibil de la populația sarmatică Iazygi care locuia în regiune în secolul I (în limbile sanskrită şi hindi, care au origine comună cu limba sarmaţilor, “yash” înseamnă “faimă”); Ilfov - denumire de origine slavonă; Maramureș - probabil compus din “mara” (origine traco-dacică: stâncă) și Mureș: Mehedinți - din maghiară (méhed – prisacă, stupină; vechea stemă a județului avea reprezentate mai multe albine); Mureș - după râul Mureș, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Maris; Neamț - după orașul Piatra Neamț (“neamț” cu sensul de “german” – teutonii construind o fortificație în zonă); Olt - după râul Olt, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Alutus; Prahova - după râul Prahova, denumire de origine slavonă (prah- cataractă de apă); Satu Mare – de la Sătmar, nume venind de la Zothmar, căpetenia coloniștilor germani aduși de regina Gisella în sec. al XI-lea; Sălaj – probabil din latinescul “silva” (pădure); Sibiu – de la numele râului Cibin (din latinescul Cibiensis – Cibinium); Suceava – probabil de râul Suceava, a cărui denumire vine de la arbuștii de soc; Teleorman - denumire de origine cumană (“deliorman” – “pădure nebună”); Timiș - după râul Timiș, denumit Tibisis de romani; Tulcea - denumire compusă din “tul” (etimologie necunoscută) și turcescul “cay” (râu, apă curgătoare); Vaslui - nume derivat din “vas” (care în cumană este posibil să fi însemnat “zonă împădurită”) și turcescu “uj” (râu, apă curgătoare); Vâlcea – fie din cuvântul slav “vâlk” (lup), fie din latinescul “vallicella” (vale îngustă); Vrancea – foarte probabil de la “frânc” care, în româna veche însemna “occidental”.Alba – provine de la numele orașului Alba Iulia. Mai precis de la culoarea albă a zidurilor din piatră ale cetății medievale; Arad – se crede că provine de la numele cavalerului Orod, cavaler la curtea Regelui Ștefan I al Ungariei, care, în secolul al XI-lea a ajuns în această zonă; Argeș – provine de la denumirea râului Argeș care, pe vremea dacilor era numit Argessos (însemnând, cel mai probabil, “strălucitor”); Bacău – există mai multe etimologii posibile: un conducător local numit Bako, strugurelui, care crește în vecinătatea orașului Bacău și este numit “bacă” sau chiar zeul Bachus; Bihor – unii spun că ar proveni din sârbescul “vihor” (volbură), alții sunt de părere că ar avea o etimologie traco-dacică, după numele cetății “Biharea” (din bi – doi și harati – a lua, a duce), posibil cu sens de două posesiuni; Bistrița-Năsăud – probabil de la râul Bistrița (denumire de origine slavonă – apă repede) și de la orașul Năsăud (din cuvântul german Nussdorf – Satul nucilor); Botoșani – de la un boier numit Botaș (cea mai veche pecete cunoscută până acum a Botoșaniului poartă inscripția “Pecetea târgului Botaș”); Brașov – de la numele rîului Brașovia, azi identificat de cei mai mulți specialiști cu râul Graft/Pietrele lui Solomon, mult mai mare și mai învolburat cu mult timp în urmă(denumire peceneagă: bara šu – apă cenușie); Brăila – de la indo-europeanul “bhreg”, însemnând pisc vertical (cu referire la versantul Dunării, orașul numindu-se în trecut “Piscul Brăilei”); (București – de la stâna ciobanului Bucur care, dorind să se apare de otomani, și-a clădit o cetate și o biserică) Buzău – cel mai probabil de la cuvântul autohton “buză”; Caraș-Severin – de la râul Caraș (de la cuvântul sârbo-croat Kraš – zonă calcaroasă); Călărași – din cuvântul călăraș – corp militar auxiliar în evul mediu, în Țara Românească; Cluj – din latinescul Clusium (castru medieval), nume dat de coloniștii germani (Klausenburg); Constanța – de la orașul Constanța (care a fost denumit Constantiana de împăratul bizantin Constantin cel Mare); Covasna – din cuvântul slavon “cvaz” (acrișor, referitor la gustul apelor minerale din zonă); Dâmbovița – posibil după râul Dâmbovița (de la cuvântul dâmb); Dolj - de la cuvântul slav “dolu” (vale); Galați – fie de la tribul celtic al galilor, care locuiau prin aceasă zonă în antichitate, fie de la regiunea Galiția; Giurgiu – de la orașul Giurgiu, fondat de genovezi în secolul XIV pentru a controla traficul pe Dunăre, numit după Sf. Gheorghe (San Giorgio), patronul orașului lor natal; Gorj - de la cuvântul slav “gora” (munte) și râul Jiu (“Jiul de munte”); Harghita – probabil din har (“deal” sau “munte” în limbile semitice și turcice); Hunedoara - de la orașul Hunedoara, provenit din numele propriu maghiar Hunyad și vára – cetate (cetatea lui Hunyad); Ialomița - după râul Ialomița, denumire de origine slavonă (“ialov” – pustiu); Iași - posibil de la populația sarmatică Iazygi care locuia în regiune în secolul I (în limbile sanskrită şi hindi, care au origine comună cu limba sarmaţilor, “yash” înseamnă “faimă”); Ilfov - denumire de origine slavonă; Maramureș - probabil compus din “mara” (origine traco-dacică: stâncă) și Mureș: Mehedinți - din maghiară (méhed – prisacă, stupină; vechea stemă a județului avea reprezentate mai multe albine); Mureș - după râul Mureș, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Maris; Neamț - după orașul Piatra Neamț (“neamț” cu sensul de “german” – teutonii construind o fortificație în zonă); Olt - după râul Olt, cunoscut încă pe vremea dacilor sub numele de Alutus; Prahova - după râul Prahova, denumire de origine slavonă (prah- cataractă de apă); Satu Mare – de la Sătmar, nume venind de la Zothmar, căpetenia coloniștilor germani aduși de regina Gisella în sec. al XI-lea; Sălaj – probabil din latinescul “silva” (pădure); Sibiu – de la numele râului Cibin (din latinescul Cibiensis – Cibinium); Suceava – probabil de râul Suceava, a cărui denumire vine de la arbuștii de soc; Teleorman - denumire de origine cumană (“deliorman” – “pădure nebună”); Timiș - după râul Timiș, denumit Tibisis de romani; Tulcea - denumire compusă din “tul” (etimologie necunoscută) și turcescul “cay” (râu, apă curgătoare); Vaslui - nume derivat din “vas” (care în cumană este posibil să fi însemnat “zonă împădurită”) și turcescu “uj” (râu, apă curgătoare); Vâlcea – fie din cuvântul slav “vâlk” (lup), fie din latinescul “vallicella” (vale îngustă); Vrancea – foarte probabil de la “frânc” care, în româna veche însemna “occidental”.
Posted on: Fri, 04 Oct 2013 04:30:58 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015