Alergaţi în aşa fel încât să-l obţineţi. (1 Cor. 9:24) În scrisoarea către creştinii evrei, apostolul Pavel a folosit o ilustrare foarte sugestivă pentru a-i încuraja. El le-a reamintit că nu erau singuri în cursa pentru viaţă, ci erau înconjuraţi de un ‘nor mare de martori’ care îşi terminaseră alergarea cu succes (Evr. 12:1). Dacă păstrau în minte faptele de credinţă şi eforturile asidue ale acestor martori, creştinii evrei îşi puteau întări hotărârea de a alerga până la capăt. Concurenţii din Grecia antică se debarasau de orice greutate sau povară care le-ar fi putut încetini alergarea. Deşi am putea considera atitudinea lor total lipsită de cuviinţă, ei alergau în acest fel deoarece aveau un singur obiectiv: câştigarea premiului. Prin acest îndemn, Pavel a vrut să spună că toţi creştinii trebuiau să înlăture orice i-ar fi putut împiedica să câştige premiul. Cuvintele sale erau deosebit de oportune pentru creştinii de atunci! Ele sunt la fel de oportune şi pentru noi. w11 15/9 4:1, 3 Pavel a spus că trebuie să dăm la o parte şi „păcatul care ne înfăşoară atât de uşor“. Cuvântul grecesc tradus prin „înfăşoară atât de uşor“ apare o singură dată în Biblie, în acest verset. Creştinii sunt atenţi să dea la o parte orice le poate îngreuna alergarea“. Ei nu trebuie să permită niciunui lucru ‘să-i înfăşoare’, adică să le slăbească credinţa. Însă cum ar putea să ajungă ei în această situaţie? 10 Un creştin nu îşi pierde credinţa peste noapte, ci treptat, poate chiar fără să-şi dea seama. Pavel i-a avertizat pe creştinii evrei cu privire la pericolul ‘de a merge în derivă’ şi ‘de a dezvolta o inimă rea, lipsită de credinţă’ (Evr. 2:1; 3:12). Când veşmântul i se înfăşura în jurul picioarelor, alergătorul se împiedica. El trebuia să fie conştient că, purtând veşminte nepotrivite, risca să cadă. Ce l-ar fi putut determina să ignore acest pericol? Probabil, nepăsarea, încrederea exagerată în propriile forţe sau anumite lucruri care îl distrăgeau. Ce învăţăm din cuvintele lui Pavel? Pierderea credinţei este consecinţa acţiunilor noastre de-a lungul timpului. Tot cu referire la expresia „păcatul care ne înfăşoară atât de uşor“, un alt biblist afirmă: „Împrejurările în care ne aflăm, caracterul nostru şi anturajul pot duce la păcat“. Cu alte cuvinte, mediul în care trăim, propriile slăbiciuni şi prieteniile pot avea o influenţă puternică asupra noastră. Ne pot slăbi sau distruge credinţa (Mat. 13:3–9). 12 Sclavul fidel şi prevăzător ne sfătuieşte deseori să fim atenţi la ceea ce vizionăm şi ascultăm, întrucât aceste lucruri ne pot influenţa inima şi mintea. El ne avertizează asupra pericolului de a alerga după bani şi după lucruri materiale. Dacă ne-am lăsa atraşi de lumea divertismentelor sau am tânji mereu după aparate electronice de ultimă generaţie, am putea devia de la credinţă. Ar fi o mare greşeală să considerăm că sfaturile sclavului fidel sunt prea restrictive sau că li se aplică doar altora, nu şi nouă. Satan ne poate „înfăşura“ foarte subtil cu raţionamentele şi dorinţele promovate de lumea lui. Unii şi-au pierdut credinţa deoarece au devenit nepăsători sau exagerat de încrezători în forţele proprii ori au fost distraşi de lucrurile lumii. Dacă am ajunge într-o asemenea situaţie, s-ar putea să nu câştigăm premiul vieţii (1 Ioan 2:15–17). In fiecare zi intrăm în contact cu oameni care promovează valorile şi mentalitatea acestei lumi. (Citeşte Efeseni 2:1, 2.) Însă depinde de noi dacă ne vom lăsa sau nu influenţaţi de ele. ‘Aerul’ despre care a vorbit Pavel este toxic şi ne poate ucide. Trebuie deci să fim mereu atenţi la acest pericol. Ce ne poate ajuta să încheiem cursa creştină? Exemplul alergătorului perfect: Isus Cristos (Evr. 12:2). Şi apostolul Pavel este un exemplu pentru noi. El şi-a îndemnat colaboratorii în credinţă să persevereze în cursa vieţii şi să-l imite (1 Cor. 11:1; Filip. 3:14).
Posted on: Sun, 20 Oct 2013 13:35:02 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015