Alexandru Muşina PERSONAE Vlasinae Ce va ajunge, oare, frageda căprioară, Vlasinae, cea cu bucle de aur şi mers de Arthemis? O nouă Deneistes, coardă proaspătă pentru lirele moi Ale bătrînilor aezi ai cetăţii? Silvanus Silvanus, tînărul proxenet, Căruia îi miroase Gura tot timpul a peşte stricat, vrea să triumfe Şi-n teatru. Confundînd - lucru de înţeles, După atîtea stagiuni în lupanare - Dosul cu faţa. Blandinis După ce, ani în şir, i-a masat Şi i-a uns cu ulei de Moskos pe oligarhii Din Cartierul de Sus, frumoasa Blandinis, Acum bătrînă şi urîtă ca moartea, a îmbrăcat Straie albe şi cere prin pieţe, Cu voce şi gesturi de preoteasă, dreptate Şi răzbunare pentru poporul de rînd. Galina Atîta s-a rugat şi a plîns pe la porţile Mai marilor cetăţii, că a primit Rîvnita preoţie a Venerii. Deşi-i Grasă şi neagră, cu dinţii stricaţi Şi are scîrbă De chiar sacra împreunare. Dar nu cei bătrîni, cu toiegele de argint, Au a-i aduce ofrande celei născute din mare. Vergilamentes La bătrîneţi, Vergilamentes, retorul, Cel care adormea mulţimile cu vorbele-i fără sfîrşit, S-a închis în casă şi, fericit, Vorbeşte unui public cu-adevărat fidel: Buna Marcelis, soaţa, şi-o capră albă Anume cumpărată pentru aceasta. Dobrogestes Tînăr şcolit la Atena, în Alexandria, Ba chiar şi-n îndepărtatul Babilon, Dobrogestes s-a întors cu nobile idei, de asanare A vieţii cetăţii. Şi toţi îl ascultă. Căci mare E-averea strînsă de tatăl său şi de străbuni Din furturi de vite, negoţ cu sclavi şi piraterie. Neolides Lovit de boala comandanţilor, guta, Mîndrul strateg Neolides s-a retras, Uitat aproape de toţi, în palatu-i Străjuit de lei şi grifoni de piatră. Arareori iese-n cetate. Purtat De patru lictori uriaşi, cu priviri fioroase. Toţi se înghesuie, atunci, să îl salute Cu bucurie. Căci crunt A fost Neolides. Şi drept. Şi-n fiecare Cătun lîncezesc doi-trei veterani. Lykianos Mai mult negustor decît filosof, Lykianos a înălţat un altar Măruntului retor Neakides, numindu-l Zeu al gîndirii. Şi cere Fiecăruia obol: cît aur poate să dea, sau pămînt, Sau vite. Sau, cel puţin, Să-l admire şi să-l asculte numai pe el: preot şi singur urmaş. Protynes În tinereţe, Protynes fura găini. Dar, sicophant Cu mari merite, a fost iertat de pedeapsă, ba chiar A ajuns în Areopag. Acum, în Agora, Vorbeşte cetăţenilor despre Puritatea limbii şi nobilele purtări, îmbrăcat În toga Principiilor. Doar privirea piezişă i-a rămas aceeaşi. Şi braţul drept. Cu gesturi nestăpînite, din cînd în cînd: De-a strînge pumnul şi de-al duce iute la spate. Stephanides Mare şi gras, vesel şi obraznic, parazitul Stephanides a schimbat zece stăpîni, fără Să clipească din ochi. Bun de gură, pare a nu se teme De nimic. Doar de consoarta-i, teribila Dominitis, Pe care-o laudă peste tot, cu disperare, Că-i gospodină fără egal şi suflet ales. Petrenis Din multele hetaire ale cetăţii, cu hotărîre S-a distins Petrenis: a-ngropat patru bărbaţi, Iar pe al cincelea, proconsulul Varatis, Învingătorul mokophanilor, îl poartă după ea Peste tot, ca pe-un ghepard îmblînzit Sau o captură de război. Stylianus Demagogul Stylianus, răguşit de anii de urlete Din For şi de prin taverne, moţăie mai tot timpul În adunări şi la mesele noilor îmbogăţiţi. Doar cînd vine Vorba de legile Romei se trezeşte şi, agitat, Începe să ţipe ascuţit, ca un păun În ţarcul căruia a intrat un străin. Keratonis Speriat să nu piardă favorurile Nestatornicului vulg, pe care atîta l-a linguşit Keratonis, bardul, repetă, cui stă să-l asculte Că timpii eroilor au apus, că trăim Un vesel apocalips. Că a mai încorda Lira-i curată deşertăciune, un joc Pentru copii fără minte.
Posted on: Wed, 19 Jun 2013 16:55:15 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015