Am citit și m-am întristat. Am lăsat să treacă o zi și am recitit. M-am întristat și mai tare. Nu vreau să arunc anatema, fiecare-și face meseria așa cum crede de cuviință. Îmi doresc doar ca tot mai mulți dintre noi să înțelegem că ceea ce facem are consecințe. Și că, deși de cele mai multe ori neintenționate, suntem responsabili pentru acele consecințe. Iar înainte de a le expedia în numele unui scurt Așa-i trebuie, ar fi mai omenos (era să zic creștinește) din partea noastră să facem efortul simplu de a ne pune în picioarele celor care suferă consecințele acțiunilor noastre. Poți să nu fii de de acord cu ideile lui Patapievici (cu multe dintre ele nici eu nu sunt), dar de la idei la flegme e un drum lung. La fel de lung ca drumul de la Facultatea de Teologie la Sinteza Zilei. Mă întorceam de la piaţă, cu două sacoşe în mână. Tudor, băiatul meu, era în stânga, iar soţia mea, în dreapta. Era duminică. Un cetăţean – nu părea agresiv – s-a uitat la mine şi mi-a spus: “Sunteţi domnul Patapievici?”. Şi eu, prost, am zis “Da”. “- Atunci meritaţi asta”. Şi m-a scuipat în faţă. Experienţa este interesantă. Pentru cei care nu au primit vreodată o flegmă cleioasă pe obraz, ca să simtă cum se scurge pe buze şi cum trebuie, cu mâna ta, să iei chestia aia de pe faţa ta şi s-o înlături, lucrul merită menţionat pur şi simplu pentru a înţelege încărcătura morală a acestui act. El s-a repetat – cauza fiind, de data asta, Antena 3 – acum un an şi ceva, într-o piaţă. Ăsta nu mi-a mai spus nimic: lucrurile erau de la sine înţelese că sunt cineva care merită expus oprobriului public prin flegmă. Ăsta nu m-a flegmat pe faţă, ci pe haine. De ce vă spun acest lucru? Pentru că presa are consecinţe. Are consecinţe nu numai asupra politicienilor, ceea ce e bine, ci şi asupra oamenilor, atunci când ei sunt într-un anumit fel zugrăviţi ori denunţaţi ori calomniaţi. Presa are enorme consecinţe.
Posted on: Mon, 28 Oct 2013 17:32:07 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015