Am ezitat in a posta textul Cristinei Nemerovschi pentru ca nu vreau sa ii fac publicitate. Nu stiu ce critici literari a cunoscut C. Nemerovschi, cata critica literara a citit, cate sondaje a studiat ca sa faca astfel de afirmatii generalizate despre critica literara romaneasca si despre criticii literari. Nu imi propun sa fac acelasi tip de afirmatii generalizate, dar din cate stiu eu despre lumea literara romaneasca (putin, recunosc), nu am gasit o lume mai onesta ca asta: ai valoare literara daca ai, scrii bine daca chiar scrii bine, esti recunoscut ca fiind scriitor daca chiar esti scriitor. Aici nu merg ascunderile dupa cires, cumetriile si da, ar putea parea brutala lumea asta, dar doar pentru cine nu e capabil sa accepte adevarul despre propriul scris. Cat despre Marius Chivu, pe care C. Nemerovschi il mentioneaza, stiu ca e citit si ca opiniile lui despre carti sunt considerate valide, tocmai pentru ca e pasionat de literatura, pentru ca el insusi scrie excelent si pentru ca are standarde inalte (cam ce cere insasi C. Nemerovschi de la criticii literari). Intrebarea mea de sfarsit e: de ce atata inversunare in a anunta o asa-zisa moarte a criticii literare? In ce fel ar fi castigata literatura intr-un astfel de scenariu? Aici sunt linkurile catre textul lui C. Nemerovschi si catre textul de raspuns al lui M. Chivu: tabu.ro/cum-a-murit-in-praf-dragonul/ dilemaveche.ro/sectiune/zi-cultura/articol/clisee-glossy
Posted on: Wed, 24 Jul 2013 10:40:17 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015