Am incetat sa mai respir. Imaginea ta imi invaluie fiinta si mi-o duce spre nemurire. O clipa mai am dar tu reusesti sa o dilati la nesfarsit pana ce lumina ochilor mei se transforma in lumina. Spulbera intunericul ce ii cuprinde, asa cum imi spui tu mereu. Asa cum ma innebunesti mereu cu vorbele tale ce nu au o valoare finita, pe care nici sa vreau nu o pot atinge nici macar cu gandul. Esti aici. Esti pretutindeni. Am incetat sa mai visez. Si stii de ce? Pentru ca te am. A fost atat de mult timp in care nu indrazneam sa fac mai mult decat sa visez la tine. Nu indrazneam sa mi te imaginez asa cum esti tu in intregime. Acum te am. Pe tine. Asa cum esti tu, in intregime. Te am . Si te mai vreau. Am incetat sa mai plang. De mult. Pentru ca...nu stiu de ce. Acum tot acel sentiment de teama se transforma in ceva ce nu poate fii explicat in cuvinte. Acum totul e iubire. Dragoste. Adevarata. DE CE? Tu crezi ca eu nu stiu ce inseamna sa iubesti cu adevarat. Tu crezi ca eu nu stiu sa imi dedic viata fiintei tale. Tu crezi ca eu nu te pot iubi daca tu intr-o zi nu ma mai iubesti. Crezi ca eu pot trai si fara tine, a pot merge mai departe. Dar golul acela? Ce il poate umple? Nimic din lumea asta. Doar tu. As putea doar sa ma inchid intr-o cutie. O cutie pe care o vad doar eu, si pe care nimeni niciodata nu o va putea sparge. Doar tu. Tu. Cu o privire, cu un zambet, cu o simpla atingere a mainilor tale calde. Si atunci am sa intind si eu mana si am sa o cuprind pe a ta. Mana mea mica, in palmele tale ce imi ofera atat de multa incredere si siguranta. Am sa spun doar, esti aici. Iar, tu ai sa spui ca ai fost mereu aici. Ai sa spui, ca tu m-ai invatat sa iubesc cu adevarat, ai sa spui ca eu te-am invatat sa iubesti cu adevarat. Ai sa spui ca eu am spart cutia in care ai stat atat de mult timp singur, asteptandu-ma pe mine. Am incetat sa mai exist. Pentru mine. Acum exist doar pentru tine. Acum traiesc doar pentru tine. Vezi? Simti? Sunt a ta.
Posted on: Tue, 01 Oct 2013 20:09:16 +0000