Am parcurs 23 ani de "capitalism". Urâtă perioadă! În tot acest timp, am încercat să "fac lumea mai bună". Adică, simplist, la nivel de om obişnuit, să ajut. Sau măcar să nu încurc, acolo unde nu puteam ajuta. Am reuşit, un căcat! Oamenii, sau ce a mai rămas din ei cu această titulatură nobilă, se pare că nu ajutaţi trebuie să fie, ci "stimulaţi". Aşa a decretat nu ştiu ce rahat de analist occidental acum câteva zeci de ani şi toţi degeneraţii ce-i urmează şi care au cât de cât legătură cu lumea asta ciudată a lor, urmează cu sfinţenie porcăria, chiar dacă habar nu au ce-a vrut să spună atunci, "gânditorul". Am ieşit, ca toată lumea ce se simţea "liberă", afară, să văd şi eu, ce vedeam doar la televizor. Am realizat repede că, ce vedeam, trebuia să fie văzut doar pe televizor, realitatea de fapt, pute de-ţi îndoaie nasul. Nu amănunţesc, aţi văzut-o cu toţii. Ai noştri, care vin după o perioadă comunistă, sunt cu atât mai răi, ei neînţelegând pe deplin cum trebuiesc stimulaţi oamenii. În concepţia lor, subordonaţii le sunt de fapt slugi, slugi ce trebuiesc futute cât mai des şi cât mai tare, să nu cumva să le vină ideea să-şi scoată limba din curul lor, numele sub care o fac fiind, la alegere: Training, team building, etc, etc. Aici am ajuns dragilor şi cu evoluţia, de fapt cu involuţia acestor relaţii, dracu ştie până unde se va ajunge. Dacă va citi asta vreunul cu ceva cheag făcut, numai de el şi de Dumnezeu ştiut cum, va spune, nu neapărat în ordinea asta: Că sunt frustrat; - Fals, de fapt, îngreţoşat e termenul potrivit; Că sunt nostalgic; - Parţial adevărat, vis a vis doar de sănătatea muşchiului limbii mele, pe care înainte trebuia s-o bag doar într-un cur să-mi ţin munca, nu ca azi când toţi .......-manager din firmă (şi sunt mulţi din ăştia, dacă nu realizaţi despre cine vorbesc, vă explic mai pe româneşte: Cei pe care-i vedeţi zilnic plimbându-se şi prefăcându-se preocupaţi mereu de câte ceva, dar care de fapt nu fac nimic, doar din cauză că sunt rude, cunoştinţe, ori prieteni cu patronul), trebuiesc linşi sau măcar pupaţi puţin în dos, că altfel, zbor! ; Că sunt un inadaptat; - N-aş şti sigur cum să răspund la asta, să zicem poate; Dar asta nu ar însemna decât un lucru: Că sunt un om liber, nealinierea şi neafilierea fiind în esenţă libertate, libertate la care mulţi doar visează şi la care nu vor putea accede, fiind prinşi strâns în sistem, neputând nici măcar comenta liber despre asta, limba fiindu-le mult prea ocupată; Că sunt incapabil; Fals, am fost aşa zis patron doi ani, atunci, la început şi m-am lăsat. Am realizat că, pentru a rămâne ceea ce se cheamă la noi patron, trebuie să fac chestii pentru care tot restul vieţii aş fi rămas detestat şi blestemat cu tot neamul şi nu am vrut asta. În fond, pentru ce să fi vrut-o? Pentru un Q 7, o vilă şi un cont plin cu bani trudiţi de oameni plătiţi cu salariul mediu pe economie, pe care niciodată în viaţa mea să nu-i pot privi în ochi? Nu mulţumesc! Încet, încet, se conturează o întrebare banală, cu un răspuns foarte greu de dat: Se poate face ceva pentru îndulcirea relaţiei "capitalist - capitalizat"? Răspuns: NU! Odată intrate în sânge, atât voracitatea, dorinţa de a trăi paietat, parvenirea socială, imfatuarea gratuită, aroganţa băşinoasă cât şi drogurile de tot felul, nu mai ies, indiferent de consecinţe, aşa că, Dumnezeu să ne ajute români !
Posted on: Thu, 04 Jul 2013 14:13:07 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015