Am început să număr zilele cu mult timp în urmă, şi pe măsură ce le număram mai mult, pe atât ele deveneau mai lungi. Şi am încetat să le mai numar. Încă nu am răsturnat lumea cu susul în jos, puţina răbdare ce mi-a mai rămas îmi spune că merită să mai aştept un strop… deşi setea de tine devine tot mai apăsătoare, e pustiu de tine în mine şi nimic nu mai e la fel. Nu caut nimic nou, nu vreau şi nu-mi doresc nimic. Nimic. Nicio rază de soare şi nicio urmă de oraş cu sclipiri atâta timp cât tu nu eşti aici. Nu-mi doresc decât visele din târziile nopţi… oriunde ar fi ele, acolo, aici, oriunde sunt cu tine. Refuz, refuz orice, orice As aşternut pe masa durerosului joc; nu vreau potul cel mare, nu vreau să fiu definit de reguli stabilite de oameni fără dorinţe… eu te vreau pe tine. Vreau să te am, şi apoi să te pierd, şi apoi să te am din nou. Vreau doar să ştiu că o să te am… indiferent de cum se va termina. Încerc să mă mulţumesc cu plictiseala şi rutina ce şi-a aşternut praful din ce în ce mai mult pe buzele mele dornice de acei stropi dulci-amărui, pe care vreau să cred că încă mi i-ai păstrat. Mi-e teamă ca aş putea să te uit, mi-e teamă ca te-aş putea pierde printre celelalte mii de tenţatii ce işi arată aparentele strălucitoare destine, mi-e teamă ca nu o să mai îmi doresc ceea ce mi-am dorit, mi-e teamă că nu o să mai am nici apăsătoarea ta tăcere, care e tot ce mi-a mai ramas acum… Şi nu ştiu nimic, nu ştiu nimic de tine, şi încep să nu mai ştiu nimic de mine. Se scurg zilele, nopţile, orele şi lunile şi îmi sunt tot una… nu e timpul meu, şi nu e timpul tău. Nu e timpul nimănui, dar era cândva timpul nostru. Şi încă sunt aici, aşa cum mă ştii, aşa cum m-ai lăsat, aşa cum ai fost şi tu cândva aici. S-au schimbat lucruri, dar multe din ele au rămas la fel. Îmi aştern perna încă odată şi închid ochii, acum nu mai depinde de mine; azi nu, dar poate maine…
Posted on: Thu, 27 Jun 2013 20:45:52 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015