Am întors pe faţă şi pe dos arhiva Electrecordului şi am ajuns la concluzia că prima dată când o manea în toată puterea cuvântului a apărut pe disc la noi a fost în vara lui 1973. Versurile cântecului evocă o nuntă focoasă, unde tânărul îşi pune la bătaie toate resursele pentru a o cuceri pe Ileana lui frumoasă. Atmosfera festivă sau măcar scăpărătoare a rămas tipică în manele până când genul a fost părăsit de lăutari şi adoptat de formaţiile de petrecere (Azur, Odeon, Generic etc.), lucru întâmplat după 1984. Când am zis „în toată puterea cuvântului” mă refeream la faptul că mai se înregistraseră manele la Electrecord, dar mereu se băgau texte gen „aici redăm noi muzica turcită de pe la Anton Pann etc.”, deşi oricine trăia mai pe la periferie ştia foarte bine că Anton Pann era, de fapt, lăutarul care stătea două străzi mai încolo... În cazul manelei noastre şi a celor ce au urmat, lucrurile erau rostite pe faţă: muzica asta e actuală şi foarte la modă. Electrecordul vindea discuri cu manele de dragul profitului, iar lăutarii, deşi îi spuneau „manea turcească” pentru a arăta că le e străină, o cântau totuşi pentru că ritmul ei exotic înnebunea lumea la petreceri.
Posted on: Thu, 27 Jun 2013 21:02:49 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015