Andrei Pleșu: Cum ziceam la început: dacă aş fi foarte tînăr, n-aş înţelege nimic. N-aş şti să aleg între memoria ca formă a doliului şi memoria ca formă a uitării. Iar privind cu un ochi rău (dar legitim) chiar lista fondatorilor Memorialului de la Sighet, m-aş sminti, probabil, şi mai abitir. Căci regăsesc acolo numele unei doamne care, după ce a produs un excepţional serial de televiziune despre temniţele comunismului, s-a trezit, de curînd, echivalînd condamnarea lui Iuliu Maniu cu aceea a lui Adrian Năstase. Ce să mai cred? Ca să nu mai spun că în aceeaşi echipă tronează şi un domn care s-a distins îndelung ca militant anticomunist, pentru a sfîrşi braţ la braţ cu partidul unui discipol al lui Che Guevara, manifestîndu-se furios pînă la isterie cînd aude de singurul preşedinte postdecembrist care, de bine de rău, a condamnat oficial comunismul. E memoria o formă de schizofrenie? Cîte contrarii pot subzista în sufletul unui singur om? Şi, pînă la urmă, cine va şti să spună tinerilor de azi şi de mîine ce trebuie să-şi amintească? dilemaveche.ro/sectiune/situa-iunea/articol/doua-chipuri-ale-memoriei
Posted on: Sun, 21 Jul 2013 09:35:43 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015