Apropo despre credinţă. Văd foarte multe comentarii despre credinţă, dar mă întreb şi eu ce înseamnă credinţa adevărată? Am auzit de atâtea ori despre credincioşii adevăraţi, dar şi aşa în general, la urma urmei, cine este creştin adevărat şi cine nu este? Când devine un om credincios? La ce se referă concret această credinţă?. Am fost de multe ori, începând cu vârsta copilăriei, la mănăstiri şi biserici în excursii, şi cu mult regret pot zice că am făcut o constatare: preoţii, călugării, călugăriţele, alţi oameni care lucrează în biserici (voluntari posibil) au o trăsătură comună, care nu este tocmai credinţă ci o expresie rece, care nu inspiră nimic, pentru mine şi o piatră este mai sugestivă decât ei, nişte ochi de gheaţă, fără licăriri, zâmbete schimonosite, întreb: Asta înseamnă credinţa în Dumnezeu? Asta înseamnă să fii creştin ortodox? În cazul acesta, eu nu vreau să mai fiu inclus în această categorie. Asta vrea oare Dumnezeu? Oameni supuşi Bibliei precum boul jugului? Acum nu mai este vorba de minoritate, eu nu am găsit o faţă bisericească care să inspire ceea ce se spune că este credinţă. Ei mari creştini, eu mare păcătos, dar le sunt superior, am o privire caldă, iubesc cu toată fiinţa soarele, florile, oamenii (la modul general), eu râd, zâmbesc la zâmbetul unui copil, eu trăiesc, simt, văd, aud, gândesc, mă bucur de mine ca fiinţă umană înzestrat cu anumite capacităţi fizice şi psihice, simt că nu fac umbră pământului degeaba. Nu mai fac referire la suspiciunile mele cu privire la veridicitatea Bibliei şi multe altele, doar am întrebat. Pentru toate acestea ştiu că am un loc rezervat în rai, chiar dacă nu merg pe premisele promovate de instituţiile bisericeşti. Atitudinea „nu face aia că te vede Dumnezeu şi te pedepseşte!” nu apropie pe oameni de Dumnezeu, mai mult, în subconştient El este asociat unui judecător cu perucă albă care dă sentinţe şi trimite la puşcărie omul, fără drept de apel. Nu credeţi? Biblia zice că creştinul adevărat trebuie să facă astfel? Oare biserica nu trebuie să ne înveţe să avem încredere în noi, să trăim o viaţă frumoasă cu ajutorul minţii pe care o avem? Nu ne încurajează să gândim şi să ne ajute să descoperim ce e bun în noi? La momentul actual sigur nu face aceasta. Nu credeţi că poate de sus de acolo El se bucură de progresul pe care omul, ce se hrănea cu plante la început, l-a făcut şi îl continue? Aici mă refer la descoperirea anticoncepţionalelor. Nu credeţi că în numele bisericii s-au comis prea multe atrocităţi? Nu credeţi că bunătatea, puritatea omului nu stă într-un himen sau batic sau în scopul în care folosim gura? Nu credeţi că tot ce e mai bun în om e undeva în suflet? Semnează un biet muritor care crede in DUMNEZEU
Posted on: Thu, 04 Jul 2013 15:09:15 +0000