Apă caldă cu lămâie – o minune Începeți ziua cu o cană de apă caldă şi sucul de la o jumătate de lămâie. E atât de simplu, iar beneficiile sunt prea bune pentru a le ignora. Apa caldă cu lămâie: 1. Stimulează sistemul imunitar Lămâile sunt bogate în vitamina C şi potasiu. Vitamina C este foarte bună pentru combaterea răcelilor şi potasiu stimulează creierul şi sistemul nervos și ajută la controlul tensiunii arteriale. 2. Echilibrează pH-ului Lamaile sunt un aliment alcalin incredibil. Acestea sunt acide, dar în interiorul corpului sunt alcaline (acidul citric nu creează aciditate în organism o dată metabolizat). Un organism alcalin este cu adevărat cheia pentru o sanatate buna. 3. Ajuta la pierderea în greutate Lamaile sunt bogate in fibre pectina, care combate foametea. De asemenea, a fost demonstrat că oamenii care au o dieta mai alcalina pierd in greutate mai repede. 4. Ajută la digestie Apă caldă servește la stimularea tractului gastro-intestinal și peristaltismul – valuri de contractii musculare în interiorul peretilor intestinali. Lămâile și lime sunt, de asemenea, bogate in minerale si vitamine si ajuta sa eliminati ama, sau toxinelor, din tractul digestiv. 5. Acţioneaza ca un diuretic blând, natural Sucul de lamaie ajuta la emilimarea toxinelor, deoarece lămâia crește rata de urinare în organism. Toxinele sunt, prin urmare, eliminate într-un ritm mai rapid, care vă ajută să păstrați tractul urinar sănătos. 6. Curăţă pielea Vitamina C ajuta la diminuarea ridurilor și a petelor. Apa cu lămâie elimină toxinele din sânge şi ajută la menținerea pielii curate. 7. Hidratează sistemul limfatic Atunci când corpul tau este deshidratat, sau profund deshidratat, acesta nu îşi poate îndeplini toate funcțiile, ceea ce duce la acumularea de toxine, stres, constipaţie, iar lista poate continua. Glandele suprarenale sunt două glande mici pe partea de sus a rinichilor, și împreună cu tiroida creează energie. Ele, de asemenea, secretă hormoni importanţi, inclusiv aldosteron. Aldosteronul este un hormon secretat de glandele suprarenale, care regleaza nivelul de apă și concentrația de minerale, cum ar fi sodiu, în organism, ajutându-vă să rămâneţi hidrataţi. Adoptand această practică de a bea o cană de apă caldă cu lămâie în fiecare dimineață timp de o lună, poate ajuta enorm. Nu fiţi surprinşi dacă începeţi să vedeti viaţa într-o lumină nouă. Să vă fie de folos. Cu drag Cum ne vindecăm cu medicamentele lui Dumnezeu În articolul acesta voi încerca să fiu cât mai explicit şi cât mai scurt. Ştiinţa din spatele cancerului e una foarte simplă. Corpul fizic e format din trei părţi principale: celule şi două lichide (sânge şi limfă). Sângele alimentează cu ”hrană” toate celulele din corpul nostru, iar limfa preia toxinele rezultate în urma simplei funcţionări a celulelor şi le duce la organele de detoxifiere (piele, ficat, rinichi), pentru a le scoate din corp. Un nou-născut, pentru a creşte, are nevoie de două lucruri vitale: să fie hrănit şi să i se schimbe scutecele . Exact la fel e şi cu celulele noastre. Ele au nevoie de hrană (prin sânge) şi de detoxifiere (prin limfă). Lichidul acesta “uleios” şi mai vâscos decât sângele, care preia toxinele din celule, are o problemă: este staţionar în corpul nostru, nu este împins/pompat – asemenea sângelui de către inimă. Iar pentru a-l mişca este nevoie de mişcare fizică – mişcarea muşchilor îl pune în mişcare. Acesta este motivul pentru care transpir imediat ce încep să alerg, de exemplu. Sistemul limfatic începe să se mişte, toxinele sunt duse la cel mai mare organ de detoxifiere, pielea, şi aceasta le elimină foarte uşor. Creierul nostru, pancreasul, ficatul, pielea, tot corpul uman….. e ”o grămadă” de celule. Sângele are un ph de 7,35 – 7,45: aşa a fost creat, aşa trebuie să rămână! În aproximativ patru minute, corpul trebuie să ridice valorile ph-ului la aceste valori, indiferent de situatie; altfel, viaţa ar înceta în corpul acesta. Fructele şi legumele consumate în stare crudă acidifică sângele foarte puţin. Aceleaşi legume, însă, gătite, induc o aciditate mai mare sângelui nostru, iar preparate altfel decât prin fierbere şi coacere, îl acidifică şi mai mult. Proteina animală induce o aciditate şi mai mare. Alimentele superprocesate şi rafinate (bomboane, dulciuri, sucuri acidulate, cafea) induc sângelui o aciditate extrem de mare! Cum spuneam, sângele are la dispoziţie patru minute să ajungă la un ph de 7,35; dacă are puţină aciditate de neutralizat, acesta va folosi baze din corpul nostru (calciu şi magneziu luate direct din oase şi dinţi), aceasta ducând în timp la slăbirea densităţii osoase. Problema mai mare e când aciditatea este foarte mare şi corpul nu mai poate, în patru minute, să ridice ph-ul sângelui. Spuneam mai devreme că sângele alimentează şi e în contact permanent cu toate celulele din corpul nostru. Ce poate face ca să scape rapid de aciditate şi să rămână alcalin? Aruncă toată aciditatea pe celule! Şi la multi dintre noi face aceasta de trei ori pe zi. Starea normală a celulelor noastre e una alcalină. Într-un mediu aerob (cu oxigen), fiecare celulă îşi produce energia prin mitocondrii (supranumite şi „uzine energetice”, deoarece conţin enzimele oxido-reducătoare necesare respiraţiei. Respiraţia produce energia necesară organismelor, iar această energie este înmagazinată în moleculele de ATP. Mitocondriile au material genetic propriu – ADN mitocondrial -, care conţine informaţia genetică necesară sintezei enzimelor respiratorii), oxigenul, glucoza şi fructoza fiind esenţiale! Acum, imaginaţi-vă că sângele scapă zilnic de excesul de aciditate, aruncând-o pe celule. Celula sănătoasă devine astfel un mediu foarte acid, unde oxigenul este în cantităţi foarte mici. Acum, ea are doar două variante: ori să moară, ori să se transforme. De obicei se transformă şi devine o celulă, care se adaptează mediului fără oxigen, învăţând să trăiască într-un mediu anaerob, producându-şi energia prin fermentaţie. Aceasta este celula canceroasă. Lucrul acesta nu trebuie să ne sperie; toţi avem între 1.000 şi 10.000 de celule canceroase, zilnic, în corp. Sistemul imunitar şi globulele albe le distrug, însă. În cazul acesta, se ridică întrebarea: “Atunci, de ce cancerul face aşa mari ravagii? De ce nu sunt protejaţi toţi de propriul sistem imunitar şi de globulele albe, proprii?” Aici e partea interesantă: celulele au o inteligenţă proprie. Celula aceea, când devine canceroasă, ştie că va fi decimată de globulele albe şi găseşte o cale să se facă invizibilă pentru sistemul imunitar: se înveleşte cu nişte celule normale şi sănătoase care aparţin corpului (celule trofoblaste) şi astfel, sistemul imunitar nu vede ce e înăuntru. Exact acelaşi lucru îl mai întâlnim undeva, în natură. Fetusul, în corpul mamei, e format din cromozomi de la ambii părinţi. Dacă sistemul imunitar al mamei l-ar vedea, l-ar ataca imediat. În 1902, John Beard, profesor de embriologie la Universitatea din Edinburgh, Scoţia, scria un articol publicat în jurnalul medical Lancet, în care declara că între celulele canceroase şi anumite celule preembrionare caracteristice fazei iniţiale a gravidităţii, nu există nicio diferenţă. Celulele stem sunt nişte celule din care se poate forma orice. Din această cauză, 80% dintre ele se găsesc în ovare şi testicule (pentru a crea viaţa) şi 20% în restul corpului (pentru a reface orice fel de ţesut, în caz de accident). Beard a observat că placenta (care e, de fapt, formată din celule trofoblaste) seamănă aproape identic cu celulele canceroase. Iar placenta creşte exploziv în primele trei săptămâni de sarcină, după care se opreşte din creştere. De ce? Pancreasul copilului începe să funcţioneze după a treia săptămână de sarcină, producând o enzimă numită “tripsină”. Şi se pare că această enzimă opreşte din creştere placenta. Până în a noua lună, creşterea placentei este foarte lentă. În luna a noua pancreasul fătului, care lucrează deja la capacitate maximă, împreună cu pancreasul mamei, produc această enzimă în cantităţi suficient de mari încât să găurească placenta. Odata placenta perforată, lichidul amniotic iese (se rupe apa) şi sistemul imunitar vede ce se “ascunde” acolo, declanşând imediat durerile naşterii; practic, îl dă afară pe ”parazit” . Tripsina, în afara faptului că digeră celulele trofoblaste (placenta), mai face ceva: digeră proteina animală. Cu o dietă omnivoră, în care unii dintre noi trimit cantităţi mari de tripsină spre digestia alimentelor de trei ori pe zi şi mai au şi pancreasul slăbit, acesta nu produce tripsină suficientă nici pentru digestie, deci cum va mai putea distruge învelişul (placenta) cu care celulele canceroase s-au ascuns de sistemul imunitar? Acesta este motivul pentru care creşterile tumorale depind atât de mult de ”stilul de viaţă” şi de obiceiurile alimentare. Se pare că celulele canceroase au nevoie de zece ani de divizări şi multiplicări, ca să poată fi observate cu aparatele medicilor şi pentru ca aceştia să pună diagnosticul “cancer în faza I”. Dacă în aceşti zece ani ţinem câteva posturi în care să nu mâncăm, o perioadă, nimic de origine animală, toată tripsina disponibilă va merge şi va digera învelişul celulelor canceroase, care vor deveni astfel vizibile pentru globulele albe, iar acestea vor fi capabile să-şi îndeplinească rolul. După un post, Dumnezeu ne poate vindeca de cancer şi noi nici să nu ştim aceasta. Chimioterapia si radioterapia, ce fac? Omoară celule canceroase! Foarte bine, până aici…. Omoară, însă, şi celule sănătoase? Haideţi să trecem cu vederea aceasta.Dar fiţi atenţi: ele PARALIZEAZĂ GLOBULELE ALBE! Dupa prima şedinţă de chimioterapie, acestea nu mai luptă, deci nu ne mai putem baza pe sistemul imunitar. Acum intră în scenă ”medicamentele” lui Dumnezeu. În multe fructe şi legume există nişte ”coloranţi”. Aceşti coloranţi sunt, de fapt, nişte otrăvuri foarte puternice pentru celulele canceroase. Colorantul negru (resveratrolul) e cel mai potent, urmat de colorantul roşu şi de cel galben. Să vedem modul de funcţionare! Celulele canceroase sunt foarte ineficiente în a-şi produce energia, întrucât o produc prin fermentaţie, deci au nevoie de mult zahăr ca să crească. Din 20 în 20 de minute, vom alimenta celulele canceroase cu acest zahăr. Dar consumând zahărul dintr-un fruct de culoare neagră, concomitent cu consumarea zahărului, celulele canceroase vor consuma şi resveratrolul şi vor muri pe capete. Primul lucru l-am făcut; mai avem de făcut încă două. Celula aceea canceroasă am distrus-o şi acum, în locul ei, e un lichid foarte toxic. Aceasta otravă trebuie scoasă cumva din organism. Aici intervine sistemul limfatic!! Există două alimente care pun în mişcare limfa: lămâia şi echinaceea. Consumul a 3-4 lămâi stoarse şi diluate cu apă, zilnic, şi a 2-3 linguriţe de pulbere de echinaceea vor asigura mişcarea sistemului limfatic, care va prelua lichidul acela foarte toxic şi îl va duce în ficat. Ficatul amestecă această otrava cu bila şi o varsă în intestin, de acolo merge în colon şi aşteaptă să fie eliminată. Aici mai apare o problemă: deoarece colonul reabsoarbe apa, el va reabsorbi şi otrava şi o va reintroduce în ficat. Aceasta măreşte riscul de ciroză la ficat. Soluţia salvatoare ar fi să forţăm cumva ficatul să îşi verse bila mult mai des şi apoi să scoatem imediat din intestine lichidul acela toxic. Clismele cu cafea, exact asta fac!!! Dacă bem cafeaua, aceasta stimulează rezervele de glicogen din ficat şi ne dă un boost de energie – stimulată!! -, dar dacă o folosim ca şi clismă, aceasta stimulează ficatul să îşi verse bila (cu toxinele rezultate din fostele celule canceroase), bila se amestecă cu cafeaua în intestin şi colon şi este eliminată imediat din organism. Acesta este ciclul: 12 ore de flux continuu de resveratrol şi zahăr în sânge, apoi 12 ore de post (peste noapte), prin care înfometăm, până dimineaţa, celulele canceroase. Apa cu lamaie şi echinaceea duc – prin mişcarea limfei – otrăvurile în ficat, iar clismele cu cafea din oră în oră asigură eliminarea toxinelor cât mai repede posibil, nelăsându-le să se reabsoarbă. Iar acum, în încheiere, o părere personală – dacă vreţi, o credinţă a mea -: TOT CEEA CE AM SCRIS PÂNĂ ACUM E INUTIL, DACĂ NU INTERVINE ÎNAINTE VINDECAREA EMOŢIONALĂ!! După ce oamenii apelează la toţi doctorii, fac tot felul de chimioterapii – care, în sine însele, sunt pentru a omorî trupul – şi după ce le încearcă pe toate, abia atunci acceptă oferta lui Dumnezeu de vindecare, prin “medicamentele” Lui: pentru SUFLET – dragoste şi iertare, iar pentru TRUP – plante şi fructe vii. În multe cazuri, Dumnezeu râde, râde în nas ştiinţei şi înţelepciunii omeneşti, iar binecuvântarile LUI (dacă omul alege să intre în ele) sunt gata să funcţioneze şi să regenereze corpul atât de otrăvit de ură, invidie, neiertare, stil de viaţă şi alimentaţie.
Posted on: Sat, 27 Jul 2013 07:02:52 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015