Ar trebui s-o lăsăm în pace pe Andreea Marin E ceva bizar la meseria asta de persoană mondenă. Un sudor care nu mai sudează e șomer. La vedete nu e așa. Nu contează cîte secole au trecut de cînd ți-ai îngropat cariera și cît de mică a fost. Va exista tot timpul un jurnalist de monden care va scrie știri despre tine. Se cheamă sindromul Miki de la K-pital, în cinstea acelei tipe care a cîntat două melodii prin 1998, după care a apărut săptămînal în știri despre cum nu face nimic timp de zece ani. O să spuneți că Surprize, surprize a fost ditamai fenomenul și că nu o putem compara pe Andreea Marin cu specimenul de mai sus. A fost. Dar publicul era format în mare parte din babe. Baba e ultima etapă vie prin care trece femeia. Următorul pas e hoitul. Pas pe care, în ultimii zece ani, l-au făcut jumătate dintre foștii telespectatori ai emisiunii Surprize, surprize. Iar restul se bat cu demența și cu alte boli ale vîrstei, deci nici lor nu prea le pasă de amintiri. Probabil, ea a crezut că o să stea pe bară doar cîteva luni, maximum un an. Dar cu cît a așteptat mai mult, cu atît a devenit mai irelevantă. În același timp, cu cît stai pe bară mai mult timp, cu atît e mai greu să te bagi într-un proiect. Că trebuie să fie unul serios. Nu poți să stai pe bară trei ani și să te întorci la rubrica meteo. Că rîde lumea de tine. Se vede de la o poștă că e un compromis. Iar Andreea Marin are un orgoliu masiv. A preferat să stea acasă, să mănînce prăjituri și să înjure spre televizor în loc să recunoască faptul că apogeul carierei i-a trecut și ar trebui să accepte ceva mai puțin fabulos decît Surprize, surprize. Evident că a țipat la toată lumea că, de fapt, așa vrea ea, să facă proiecte caritabile și să-și crească copilul. Că e o alegere, nu o serie de decizii proaste în carieră. Sigur, mai sînt personaje irelevante, dar măcar sînt interesante. Andreea Marin nu e. De zece ani spune aceleași generalități despre cum viața trebuie apreciată, aproapele ajutat și frumosul protejat. E un discurs foarte plictisitor, pe care nu vrea să-l audă nimeni. Dar, în sfîrșit, s-a comportat ca un om. A văzut că nimănui nu-i pasă de eforturile ei excesive de a fi un model moral. Nici soțului, nici televiziunilor și nici țăranilor. Așa că a băgat prăjiturele pînă a făcut tîrtița mare și și-a tras un turc cu 12 ani mai tînăr, care să-i dea la vintre pînă horcăie de plăcere. În sfîrșit, și-a dat seama că, dacă nimănui nu-i pasă de ea, nici ei n-ar trebui să-i pese de părerea nimănui. La 39 de ani, a ajuns să se comporte ca un om, nu ca un personaj. Hai s-o lăsăm în pace, poate se va transforma pentru totdeauna în om. Și asta chiar ar fi o surpriză, surpriză. (sursa - Cațavencii)
Posted on: Sun, 11 Aug 2013 20:27:02 +0000
Trending Topics
Recently Viewed Topics
© 2015