As fi vrut sa invat sa uit in viata tot aproape orice...mai ales - TopicsExpress



          

As fi vrut sa invat sa uit in viata tot aproape orice...mai ales ceea ce doare ...Dar uite ca ma regasesc mereu rascolind printre amintiri vrand nevrand...parca obligata de cineva din interiorul meu...acum fix doi ani eram nu stiu unde ...pe un pat de spital in coma....de ce?stiu dar nu stiu motivul....si au trecut doi ani...doi ani in care am invatat cat de cat sa ma accept asa cum sunt...in noua versiune fara strada de intorcere si fara posibilitatea de a schimba ceva.Doi ani in care am plans mai mult decat in toata viata mea...am cunoscut persoane extraordinare....am fost fericita....am plans am dansat am cazut si iar m-am ridicat.Mi-am creat o lume doar a mea nu din egoism ci...din teama....teama de a nu fi din nou ranita pana in adancul sufletului acesta hartuit deja de amintirile astea ucigatoare ce domnesc in el.Am invatat sa privesc lucrurile si dintr-o alta optica...am pierdut multi din asa zisii "prieteni"care de fapt erau....nu stiu garnitura ....umplutura sau ceva de genul in viata mea.Am invatat mai mult ca oricand ca lumea este rea....de nedescris.Pana la cer si inapoi dar...sub nivelul marii. Am invatat din nou sa merg...la propriu nu la figurat...am invatat din nou sa imi controlez miscarile mainilor .Am inteles ca fiecare decizie sau greseala are consecinte uneori atat de uluitoare incat apar ca un paranormal in micile noastre vieti.Am inteles ca pentru multi e mai usor sa judece alte vieti,sa"barfeasca"sa isi bata joc si sa rada de raul altora.Traiesc din asta ....si...ciudat se simt si bine facand asta. Am renuntat la visele mele din motive de sanatate...Am renuntat la ideea de a iubi din nou din teama de a nu ma reintoarce in acea zi blestemata de 5 septembrie 2011...cand flacarile acelea mi-au imbratisat trupul intr-o fractiune de secunda...dar mai ales sufletul.Am invatat sa-mi acopar cicatricele de pe corp fara insa a-mi acoperi si pe acelea din suflet...de care nu stiu cum sa ma vindec...Traiesc in lumea mea de basme de fum pictate pe zilele vietii mele. Traiesc si respir doar pentru ca mi-o cere corpul.As vrea sa invat sa uit totul...dar nu stiu cum. As vrea ca toata lumea sa inteleaga nu doar ceea ce vad dar si ceea ce se ascunde in fata asa zisei realitati.Eu urasc oglinzile de doi ani incoace...nu le suport...de fapt nu pe ele...ci imaginea mea reflectata in ele...Am pierdut pana si ultima faramitura de speranta ce zacea prin trupul meu obosit de atatea lovituri....Dar niciodata nu mi-am permis sa judec sau sa rad cand cineva avea probleme.Ma regasesc in oameni ce-i vad mergand pe strada...in copiii ce-i vad jucand prin parcuri...in cantece scrise de necunoscuti...in ploile de toamna...si vantul lunii septembrie... Ma regasesc atat de ciudata in noul meu corp incat am inceput sa urasc viata...Am inceput sa ma inchid in carapacea mea construita pentru a ma apara in fata existentei parca... Nu vreau si nu am vrut niciodata sa traiesc in lux chiar daca asta o spun toti cei in care poate candva credeam....Nu am iubit si nu iubesc banii...Iubesc semplicitatea unui gest facut din toata inima...Iubesc un mesaj primit in care cineva ma intreaba daca sunt bine....iubesc diminetile in care soarele este printre nori fara a-mi arde pielea...iubesc acele familii ce stiu sa-ti stea alaturi in momentele grele....Iubesc acei prieteni adevarati care dupa ani si ani in care nu-i vad inca se gandesc la mine...si...iubeam poate si viata mea de dinainte de a cunoaste infernul....nu era diversa...era normala... As vrea sa pot invata sa uit totul...sa nu traiesc de pe o zi pe alta agatata parca de un vis spulberat de acelasi foc ce mi-a distrus viata...as vrea sa pot urla in gura mare ca traiesc si sunt bine....ca am reusit sa ma lupt cu nevoia de a muri in anumite momente... As vrea sa pot ajuta la realizarea unui univers frumos fara crime si fara violente....As vrea sa nu mai retraiesc nimic din ce-a fost nimic din ce a trecut....As vrea sa renunt la scotocirea in amintirile astea si sa pot trai prezentul....dar nu pot nu reusesc nu stiu cum sa fac....de fiecare data cand spun ca intorc pagina imi privesc mainile si corpul si reiau hoinareala in interiorul meu...ma privesc pe mine insami si nu inteleg de ce si ce am putut gresi(nu pentru ca sunt perfecta atentie) pentru a merita asta.As vrea sa pot privi "chestia aia numita barbat"in ochi si sa-l intreb cum poate fi atat de crud si atat de linistit in a da foc unei persoane!!!!!!!!!!!!!!!!! As vrea poate sa am o familie diversa mai putin lipita de bogatiile pamantului....mai putin egoista si un pic mai mult intelegatoare.....ceea ce stiu e ca nu am venit in Italia cautand pe cineva sa imi distruga tineretea si viata deja distruse in mare parte in Romania.. Cert e ca azi o urasc pe Gina si sa spun asa naivitatea ei de a iubi persoane in spatele carora se ascundea de fapt un monstru.. Cert e ca azi sa ma privesti si de departe pielea mea pare atlasul de geografie din liceu...pare o harta....cu linii ciudate si riduri mult prea devreme vizibile...pare o piele a unei batrane trecuta cu greutate prin ploile si furtunile vietii... Dar eu sunt asa...si nu pot schimba decat...esarfa ce-mi acopera imperfectiunile intr-un mod extraordinar de frumos....nu pot schimba decat...poate....viitorul.... Si imi ramane sa invat din nou sa visez ...sa ma accept asa cum sunt ,cum imi spune cineva ,pot doar sa traiesc si sa invat din nou sa zambesc nu doar prin chip ci si cu inima...si in tot oceanul asta agitat si plin de valuri sa invat de la pescarusi....sa privesc de departe lucrurile....sa simt pericolul...sa deschid aripile catre un nou orizont....am pierdut in viata poate mai mult decat am castigat dar...sunt aici si asta cred ca are o anumita importanta....Am perdut persoana care pentru aproape doi ani zi de zi mi-a scis cate un mesaj sa ma intrebe doar daca sunt bine ....sa imi spuna sa zambesc mereu si sa nu renunt sa cred in viata si in mine...si acestei persoane eu ii datorez viata si ceea ce sunt astazi...chiar daca nu o vad chiar daca nu o aud chiar daca e atat de departe si totusi atat de aproape... respir.....deci....exist......
Posted on: Fri, 06 Sep 2013 16:02:44 +0000

Trending Topics



Recently Viewed Topics




© 2015