"Asta e, am crescut citindu-l pe Jack London, nu pe hingherii din presa bucureșteană. Picturile zoomorfe din paleolitic ne relevă o interdependență continuă între om și animal, sau, dacă am fi corecți, am putea spune că animalele puteau să trăiască fără oameni, dar oamenii fără animale – nu. Pe timpuri strămoșii noștri știau să respecte animalele pentru că erau conștienți că nu pot supraviețui fără ajutorul lor. La o adică, și azi ar fi la fel, dar în era tehnologică omul s-a detașat complet de natură, crezându-se stăpânul absolut al planetei pe care o împarte și cu alte specii. Omul contemporan a uitat însă acest lucru. Pentru el nu mai contează pădurea, râul curat, marea nepoluată, peștele sănătos, muntele semeț sau libertatea animalului sălbatic. Totul trebuie distrus, murdărit, nenorocit, călcat cu buldozerul – doar lui să-i fie burdihanul plin! De ce ar fi mai valoroasă viața unui președinte de stat care declanșează războaie decât a unui castor care construiește diguri? De ce ar fi mai valoroasă viața unui producător de junk-food care nenorocește anual milioane de copii decât viața unor albine care produc miere? De ce ar fi mai valoroasă viața unui diler de droguri care trimite la moarte sigură mii de tineri decât viața unui jder, a unui cerb sau a unui măgar? De ce ar fi mai valoroasă viața unui parazit care a trăit toată viața din minciună, speculă și șantaj decât viața unui ciobănesc german, cintezoi sau mistreț? Fiecare ființă luptă în viață pentru hrană, confort și liniște, oamenii fiind singurii care au dus totul într-o extremă incredibil de periculoasă. Evident, inconștiența majorității permite toate aceste lucruri."
Posted on: Thu, 05 Sep 2013 11:19:28 +0000