Astept cu interes ziua aia in care noi toti ne vom maturiza, si vom accepta sa ne asumam exclusiv si integral responsailitatea pentru propria noastra existenta pe Terra. In care concluzia finala de fiecare daca cand ni se intampla un cacat nu va mai fi: oamenii sunt rai!, ci va fi: poate ca oamenii nu sunt nici rai, nici buni, ci pur si simplu sunt asa cum sunt si atata tot, si poate ca nici eu nu sunt tocmai un om extraordnar, si poate ca patesc cacaturi nu pentru ca oamenii sunt rai, ci pentru ca eu sunt incapabil(a) sa aleg bine circumstantele de viata carora ma expun, si pentru ca nu m-am preocupat sa imi dezvolt capacitatea de a gestiona circumstantele negative in care din cand in cand ma gasesc, cu sau fara voia mea. Si nu am facut asta, pentru ca sunt un bebelus cu Pampers care refuza sa se maturizeze, nu vrea sa depuna nici un fel de efort, vrea ca permanent altcineva sa ii schimbe Pampersul, sa ii dea biberonul, sa aiba grija sa nu cumva sa inceapa sa planga, sa il pupe in fund in caz ca incepe sa planga. Fix ca bebelusii. Poate ca pur si simplu eu astept ca planeta sa se invarta in jurul augustei mele persoane, si cand asta nu se intampla vreau sa fiu inteles, si mai ales sprijinit, in tmp ce plang si bat din picior, si injur zeii ca nu au creat universul asa cum imi doresc eu sa fie. Asta e, bai frate, unica voastra problema. Refuzati sa va dati jos Pampersul, sa va asumati responsabilitatea singuri pentru propriul vostru drum in viata, si sa depuneti efort. In rest, nu aveti nici unul nici o problema.
Posted on: Sun, 11 Aug 2013 15:10:58 +0000